Alexandru Șuțu ("Draco") a fost domn al Moldovei în perioada august 1801 – septembrie 1802; a avut și patru domnii în Țării Românească.
Alexandru Șuțu a ocupat demnitatea de Dragoman al Porții (1799 - 1801). A fost numit domnitor în Moldova în locul lui Constantin Ipsilanti, care era bănuit de legături cu rușii.
Boierii din cele două Principate Dunărene, sub influența ideilor din Occident și datorită politicii rusești, cereau cu insistență turcilor stabilirea unui tribut fix și încetarea abuzurilor. Politica lui Napoleon din Egipt a făcut ca relațiile dintre Rusia și Turcia să se îmbunătățească și astfel, s-a ajuns la stabilirea uni tribut fix de 135 de pungi pentru Moldova, iar durata unei domnii a fost fixată la 7 ani. Vodă Alexandru Șuțu, reușise o performanță diplomatică, aceea de a fi în bune relații cu toate imperiile vecine, cărora le solicitase protecția. În acest climat, când toate aceste puteri îl hărțuiau cu tot felul de interese contradictorii, iar rivalii săi de la Istanbul îl săpau pentru a-i lua tronul, doar prudența, înțelepciunea, averea și relațiile îl puteau ajuta să se mențină.
Rusia urmărea să aibă un domnitor devotat în Moldova, astfel că i-a adus lui Șuțu o serie de acuze, printre care și aceea că grecii care îl înconjurau făceau abuzuri. Nu a apucat să răspundă acuzelor, pentru că în iulie 1802 a fost desemnat să domnească în Țara Românească, lăsând în Moldova un caimacam, dar în octombrie este mazilit și înlocuit pe ambele tronuri cu oameni devotați politicii rusești. Aceștia erau: Constantin Ipsilanti în Țara Românească și Alexandru Moruzi în Moldova, devotat politicii rusești. Ei trebuiau să domnească timp de 7 ani, conform cu noul tratat.
Fiind numit pe tronul Valahiei, în 1818, Poarta dădu și un Regulament, faimosul "Canun-namé", care stipula că de acum înainte domnitorii principatelor nu mai pot fi aleși decât din familiile lui Alexandru Șuțu, lui Mihail Șuțu, nepotul său, domnitorul Moldovei, a lui Scarlat A. Callimachi, cumnatul său, și din familia lui Constantin Moruzi, cu care vodă tocmai își logodise o fiică, principatele devenind pentru el un fel de afacere de familie. În plus, regulamentul oferea acestor patru familii și exclusivitatea funcțiilor de Mare Dragoman al Flotei și al Porții! Spirit echitabil și prevăzător, Alexandru Șuțu oferea chiar o despăgubire celorlalte familii fanariote, înlăturate de acum încolo de la domnie.
Alexandru Șuțu nu a avut încredere în reușita Eteriei și de aceea, fără a fi fost un trădător, a fost precaut, gândindu-se la consecințe. Fiind totuși un grec patriot, care trăia că toți ceilalți fanarioți în nostalgia Bizanțului de altă dată, a ajutat Mișcarea cu bani, însă pe ascuns.
Alexandru Șuțu a murit în 1821, conform unei versiuni otrăvit de eteriști, conform alteia – de nepotul său, însă de fapt a decedat de o boală prost tratată.
de la Alexandru Șuțu se trage expresia - ”Să ai gură de Târgoviște”
Se spune ca voievodul Tarii Românești Alexandru Șuțu și-a măritat fata după un tânăr, ca toate fetele. Socru mic fiind, dar și domnitor, a hotărât să ii acorde fetei sale o zestre pe măsură. Sfătuitorii lui i-au spus că moșia liberă a orașului Târgoviște, fosta capitală a Țării Românești, este domnească, deci poate s-o dea fiicei sale la căsătorie. Zis și făcut, și-a înzestrat fata cu moșia orașului Târgoviște.
Târgoviștenii, știind ca este moșie domnească, dar liberă, din vremea lui Matei Basarab când căpătaseră un hrisov de la acesta, în sensul de a stăpâni în liniște moșia orașului, s-au revoltat. Răscoala târgoviștenilor e considerată ca fiind prima răscoală orășenească din istoria Țării Românești. Au venit în număr mare la București, cu jalba-n proțap, și i-a primit reprezentantul domnului. A arestat o parte dintre ei și au fost nevoiți sa se întoarcă la Târgoviște.
De aici încolo... începe povestea "Gurii de Târgoviște". Oamenii nu s-au împăcat cu hotărârea lui Vodă și a situației lor viitoare. Târgoviștenii au revenit în număr și mai mare în București într-o procesiune mare, cu preoți în frunte, îmbrăcați în odăjdii grele, cu lumânări albe aprinse, care blestemau: ”Să moară Vodă și sfătuitorii săi! Să moară Vodă și sfătuitorii săi”. Aceștia stingeau lumânările respective într-un butoi cu păcură neagră.
Voda le-a respectat dorința! Coincidență în istorie! Moare Vodă! Alexandru Șuțu a murit (în 1821). Doamna l-a ținut trei zile în fotoliu, la fereastra, ca sa vadă poporul că nu a murit, căci se zvonise că Vodă ar fi murit. Începuseră mișcările în Oltenia, Tudor Vladimirescu pornise cu armata spre București, cu pandurii lui. Se considera că Voda a murit din cauza blestemelor celor veniți din Târgoviște. De aici ia ființă în popor zicala «gură de Târgoviște». Pentru cel care blestema și se întâmpla blestemul i se spunea: ”Ce gură de Târgoviște ești!".