Schitul Adormirii Maicii Domnului de la Ţâpova, construit prin secolele XVI-XVII şi restaurat în 1756, reprezintă un ansamblu arhitectural complex.
Primele încăperi ale schitului au fost construite spre Nord de actuala amplasare a mănăstirii, într-o stâncă, deasupra unui mal abrupt. Schitul era legat de lumea înconjurătoare cu o cărare foarte îngustă, marginită pe de-o parte de prăpastie, ceea ce-i ajuta pe călugări să se apere de atacurile duşmanilor. În vremurile mai apropiate călugării s-au mutat mai spre vârful stâncii.
Partea nouă a mănăstirii se deosebeşte de cea veche prin forme geometrice bine pronunţate. În biserică se află un iconostas cu cinci rânduri de icoane, din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi înc.sec.XIX.