Mănăstirea Voroneț mai e vestită și prin faptul că a fost înălțata pe locul unei biserici din lemn, unde ar fi trăit Daniil Sihastrul.
Fragment al lucrării "O SAMĂ DE CUVINTE" de Ion NECULCE, din "letopiseţul Ţării Moldovei"
" Ştefan-vodă cel Bun, bătându-l turcii la Războieni, au mersu să intre în Cetatea Neamţului. Şi fiind muma-sa în cetate, nu l-au lasat să intre şi au dzis că pasărea în cuibul sau nu piere. Ce să se ducă în sus, să strângă oaste, ca izbânda va fi a lui. Şi aşe, pe cuvântul mâne-sa, s-au dus în sus şi au strânsu oaste.
... Iară Stefan-voda , mergând de la Cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mărsu pe laVoronet, unde traie un părinte sihastru, pre anume Daniil. Şi batând Stefan-voda în uşa sihastrului, să-i descuie, au răspunsu sihastrul să aştepte Stefan-voda afară, până şi-a istovi ruga. Şi după ce s-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pre Stefan-voda. Şi s-au spovedit Stefan-voda la dânsul. Şi au întrebat Stefan-voda pre sihastru ce va mai face că nu poate să se mai bată cu turcii: închina-va ţara la turci, au ba? Iar sihastrul au dzis să nu o închine, că războiul este al lui, numai după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe, să fie hramul bisericii.
Deci au purces Stefan-voda în sus pe la Cernăuţi şi pre la Hotin şi au strânsu oaste, feliuri şi feliuri de oameni. Şi au purces în gios. Iar turcii, înţelegând că va sa vie Stefan-voda cu oaste în gios, au lăsat şi ei Cetatea Neamţului de a o mai bate şi au început a fugi spre Dunăre. Iar Stefan-voda au început a-i goni în urmă şi a-i bate, până i-au trecut de Dunăre. Şi întorcându-se înapoi Stefan-voda, s-au apucat de au făcut mănăstirea Voronetului. Şi au pus hramul bisericii - Sfântul Gheorghie."
Mănăstirea Voroneț - lucrătura bisericii "Sf. Gheorghe"
Mănăstirea Voroneț e situată pe malul unui râu, în vecinătatea satului cu acelaşi nume, la doar4 km de Gura Humorului. Locaţia se află la o cale de circa 35 km atât de Suceava, cât şi de la Câmpulung Moldovenesc.
Iată şi o pisanie explicativă din anul înălțării mănăstirii, pe locul unei vechi biserici din lemn:
"Io Ștefan vodă voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a început să zidească această casă în manastirea de la Voronet întru numele sfântului şi slăvitului, şi marelui mucenic, purtător de biruințe, Gheorghe, în anul 1488, luna mai 26, în lunea după coborârea sfântului duh; şi s-a sfârşit în acelaşi an luna septembrie 14".
E uimitor faptul că cu aproximație în aceeași perioadă de timp a fost durată şimanastirea Sf. Ioan de la Suceava.
Mai târziu în 1547 Mitropolitul Grigore Roşca, sfetnicul lui Petru Rareş, îi adaugă bisericii un pridvor şi dă poruncă să se picteze exteriorul ei.
În altarul mănăstirii Voronet şi naos s-a păstrat pictura originală din 1488, cu scenele :Coborârea Sfântului Duh, Cina cea de Taină, Împartăşirea apostolilor.
Cu referire la ctitorul său, în biserică se găseşte un tablou votiv ce ni-l prezintă peMarele Ştefan, alături de ocrotitorul său Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ţinând biserica ce o închină Cristului aşezat pe tron. Manastirea Voronet face parte din categoria acelor locașuri de închinare care au fost ctitorite şi înzestrate în întregime de măreţul domn, altora, fiind ctitorite de înaintaşii săi, voievodul le-a facut numai danii sau felurite îmbunătăţiri. De mănastire astfel aparţineu: trei sate, mori, prisăci şi câteva vii.
Unele scene biblice, prezentate de meşterii zugravi au fost laicizate, astfel apropiind mai mult vieţile sfinţilor de obiceiurile şi îndeletnicirile moldave. AstfelAdam apare arând pământul, iar Eva torcând. De un dramatism aparte sunt încărcate scenele martirajului si morţii Sfântului Ioan cel Nou din Cetatea Albă şi cele ale ducerii moaştelor la Suceava.
Sf. Daniil Sihastrul şi manastirea Voronet
Acesta din urmă a fost unul din cei mai populari sfinţi moldoveni. El a trăit, după rânduielile isihaste, într-o chilie săpată în stâncă pe valea pârâului Putna, păstrată până în zilele noastre, apoi într-una din preajma nou ziditei mănăstiri de la Voronet, pe care a şi cârmuit-o ca egumen.
Tradiţia populară - consemnată şi în "O samă de cuvinte" a lui Ion Neculce - afirmă că Daniil a fost unul din duhovnicii şi sfătuitorii domnitorului Ştefan cel Mare, pe care l-a îndemnat să ridice manastirea Voronet. A format numeroşi "ucenici" (egumenii Misail şi Efrem de la Voronet) viitorul mitropolit Grigorie Roşca, cuviosul Onufrie, întemeietorul sihăstriei numită "a lui Onufrie" sau "Mănăstioara", Calistrat sihastrul, întemeietorul sihăstriei de la Suceviţa şi alţii).
Daniil a fost îngropat în pronaosul bisericii de la Voronet, unde i se vede şi azi piatra fumerară, cu inscripţia în slavonă: "Acest mormânt este al parintelui nostru David, ca schimnic Daniil". Tot după tradiţie, ziua sa de prăznuire este la 14 decembrie. Ucenicii şi credincioşii l-au socotit "sfânt" după moarte. Chipul său - cu aureolă - a fost pictat pentru prima oară pe peretele exterior, lingă uşa de intrare, a bisericii de la Voronet.
Manastirea Voronet şi însemnătatea ei culturală
"Ca arhitectură şi pictură exterioară Voroneţul e un fenomen unic în arta universală. Valoarea lui artistica atinge cota maximă.
ALBASTRUL de VORONET rămâne o taină, un mister. Admirând bogăţia culorilor la un moment dat ai impresia că albastrul este cea mai sensibilă culoare şi la acţiunea luminii se decolorează cel dintâi. Pe fundalul albastru Sfântul Gheorghe nimiceşte balaurul, iar toate subiectele de canon din Scriptură se completează cu sfinţii de la faţa locului."
Pavel BALAN (renumit cineast basarabean)
Un fapt de mare însemnătate petrecut în sec.XVI cu urmări binefăcătoare pentru întreaga cultură românească, îl constituie apariţia primelor cărţi româneşti cunoscute. Ele erau nişte traduceri din cărţile Sfintei Scripturi, din lucrările Sfinţilor Părinţi şi ale scriitorilor bisericeşti post-patristici, din literatura "populară" bizantină - traduceri făcute după manuscrisele slavone care circulau în ţările române. Cercetările mai noi au dovedit că primele traduceri din Sfânta Scriptură s-au făcut din dorinţa băştinaşilor de a cunoaşte cuvântul lui Dumnezeu în propria lor limbă.
Cele mai vechi copii după traducerile româneşti ale Sfintei Scripturi sunt: Condicele Voroneţean (cuprinde partea ultimă a Faptelor Apostolilor şi trei dintre epistolele soborniceşti), Psaltirea Voroneţeană, ambele descoperite în manastirea Voronet,Psaltirea Şcheiană şi Psaltirea Hurmuzachi. Toate se păstrează în Biblioteca Academiei Române. Între ele se remarcă Psaltirea Voroneţeană, pentru că are şi textul original - după fiecare frază slavonă urmează versiunea românească.
În sec.XVI Moldova a devenit din nou cel mai însemnat centru al artei româneşti, aceasta datorându-se lui Petru Rareş, sprijinitor entuziast al vieţii culturale şi artistice, sub care s-au realizat picturile exterioare de la manastirea Voronet, Humor, Moldoviţa şi Arbore, capodopere care au dus faima geniului artistic românesc în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.
Dintre scenele cele mai reprezentative din aceste ansambluri picturale exterioare consemnăm Cinul o impresionantă procesiune de îngeri, prooroci, apostoli, ierarhi, mucenici şi cuvioşi în atitudine de rugăciune (Humor, Moldoviţa, Arbore, Voronet)Arborele lui Iesei (Humor, Moldoviţa, Voronet) cu imaginea Filozofilor Antici (Humor, Voronet) Judecata de apoi (Moldoviţa, Arbore şi mai ales Voronet).
Picturile exterioare ale acestor biserici, adevărate muzee în aer liber sau "cărţi ilustrate deschise la toate paginile", cum le considera francezul Andre Grabar au intrat demult în circuitul valorilor universale, fiind cele mai reprezentative opere de artă medievală românească.
Scena Judecata de Apoi, la manastirea Voronet, constituie compoziţia cea mai amplă şi mai dramatică, cu mult superioară scenelor similare din alte biserici moldovene şi cu nimic mai prejos decât celebra pictură cu acelaşi subiect a lui Michelangelo din Capela Sixtină de la Vatican.
Subiectul Judecaţii de Apoi dispus în cinci registre. În partea superioară se aflăDumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli aşezaţi pe scaune. De la picioarele Mântuitorului porneşte un râu de foc în care păcătoşii îşi află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie şi Protopărinţii neamului românesc - având spre Nord un grup de credincioşi călăuziţi de Sfântul Apostol Pavel, iar spre Sud grupurile de necredincioşi care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântareşte faptele bune şi pe cele rele, lupta dintre îngeri şi demoni pentru suflete; în zona de miază-noapte raiul, iar în miază-zi iadul.
Pe faţada sudică, sunt zugrăviţi: Mitropolitul Grigorie Roşca şi Sf. Daniil Sihastrul (în stânga uşii de la intrare), Iisus Hristos întronat cu Maica Domnului şi Ioan Botezătorul prin părţi (deasupra uşii), 12 scene din viaţa Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Filozofii Antici.
Pe contrafort îl distingem pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe - purtătorul de biruinţă.
Desfăşurată pe un fond albastru, viu, inspirat din strălucirea naturii înconjurătoare, frescele de la Voronet - adevărate capodopere ale artei universale - încântă privirile prin farmecul de nedescris al culorilor, prin fineţea desenului şi prin frumuseţea figurilor, redate cu talentul unui adevărat portretist.
Dintre picturile interioare prezintă interes cea a sinaxarului cu 365 de scene din viaţa sfinţilor, după zilele anului.
În toate tablourile se observă o serie de elemente specifice moldoveneşti (peisaje, costume, arme, obiecte de uz casnic, instrumente muzicale s.a) - încă un indiciu că meşterii zugravi erau autohtoni.
Drept dovadă a valorii sale universale, Voroneţul a fost inclus de catre UNESCO la 1965 în nomenclatorul Marilor monumente ale lumii.
BIBLIOGRAFIE
1. Letopiseţul Ţării Moldovei, Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Ed. Hyperion, Chişinău, 1990
2. Pavel Balan, Icoana Sufletului Nostru, Ed. Hyperion, Chişinău, 1992
3. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1993
Informaţii utile
Manastirea VORONET
Hram: Sfântul Gheorghe - 23 Aprilie.
Obşte de călugăriţe
Adresa: satul Voroneț, jud. SUCEAVA
Acces: Pe DL Gura Humorului, spre S-V până la Voroneț (5 km)
Distanţe:
Campulung Moldovenesc - 31 km - Mănăstirea Voroneț
Suceava - 41 km - Manastirea Voroneț
Radauti - 45 km - Manastirea Voronet
Mănăstirea Moldoviţa - 34 km (via Frumosu) - Manastirea Voronet
Mănăstirea Suceviţa - 44 km (via Plaiul Mic) - Manastirea Voroneț
Mănăstirea Putna - 70 km (via Solca) - Manastirea Voroneț