Viața monahală începe a prinde contur la Hârjăuca în jurul anului 1740.
HÂRJĂUCA - file de istorie
Schitul de călugări își alege ca așezare împrejurimile unui izvor, cu bănuite proprietăți tămăduitoare, din inima codrilor, pe moșia boierului Niculiţă. Prima biserică durată a fost din lemn. Chezășia îi erau cinci turle frumoase, iar hramul ales - Adormirea Maicii Domnului. Legenda spune că un călugăr pribeag, pe nume Hârju, trecând prin moșia boierului Niculiţă s-ar fi oprit într-o poieniță să bea apă şi să se odihnească. A adormit, iar în vis i s-a arătat Maica Domnului. Trezindu-se, călugărul și-a dat cuvântul că nu va găsi tihnă pe pământ până când nu va auzi clopotele sunând în această vale a Ichelului. Cu ajutorul câtorva frați de pe moșia Sipotenilor, au apărut mici chilii, împletite din nuiele și o bisericuța acoperită cu șindrilă."
Ansamblul arhitectural al mănăstirii s-a format la sfârșitul anilor 30 ai secolului XIX.
Biserica Înălțarea Domnului (1820-1836), clădită din piatră pe locul uneia din lemn, ce purta anterior hramul Adormirii Maicii Domnului, se înscrie armonios în centrul grupului de clădiri ale mănăstirii.
Biserica de iarnă - Sf. Spiridon, e durată de asemenea în aceeași perioadă, mai exact între 1869-1872. De această dată - în piatră, deoarece anterior, făcută din lemn, spre 1848 a fost finalizată şi sfinţită.
Ctitorită de același - Spiridon Filipovici, un vlah muntenegrean, născut pe malul Adriaticii, în Shibenik, la 16.01.1779. Acesta devenind şi stareţul mănăstirii, sub conducerea iscusită a căruia aşezarea cunoaşte un avânt în dezvoltare.
În naosul Bisericii Înălțarea Domnului, pe zidul sudic, aflăm gravată o înscriere referitor la acest ctitor, datând cu 1846. Anul trecerii sale în lumea celor drepţi.
Tot din inițiativa acestui ctitor, pentru numeroasele trebuințe de construcţii, se infiinţează un atelier de fabricat cărămizi şi altul de ceramică. Din caramidă e ridicat întregul complex monastic, iar din ceramică au fost realizate ţevi pentru instalarea unui sistem hidrologic subteran complicat, care aduna apele de pe toate dealurile în valea râuleţului Ichel, astfel terenul devenind uscat. Necesitatea de a face un drenaj apare datorită caracterului împrejurimilor ce fuseseră bogate în mlaştini, ca de altfel în multe alte zone din Basarabia.
Mai târziu apar și celelalte construcții - biblioteca, trapeza, corpuri de chilii.
Mâna de gospodar se face simțită pretutindeni. La poalele dealului, din preajmă, se află, în zilele noastre, o livadă îngrijită, ce absoarbe razele blânde ale soarelui basarabean.
Vremurile bune ale ținuturilor acestui așezământ monahicesc, au fost tulburate chiar de la originile sale, prin diverse năvăliri tătare. Revoluția bolșevică rusă, din 1917, din nefericire s-a repercutat și ea negativ asupra acestui așezământ de cult din zona de Codru. Soldații ruși au făcut mari devastări și au manifestat un barbarism cumplit în mănăstire.
După Unirea Basarabiei cu România, în 1918, viața monahală este reluată și revigorată sub îndrumarea arhiepiscopului Nicodim al Huşilor, viitor patriarh al României. Biblioteca mănăstirii devenind acum foarte importantă, fiind completată cu foarte multe cărți de la Iași și București.
Timp de opt ani (1920 – 1928), aici activează distinsul arhiepiscop Gurie Grosu, avansat, mai apoi, la treapta de mitropolit. Astfel Mănăstirea Hârbovăţ devine arhierească.
La 1920 sunt aduși brazi din Bucovina și plantați în curte. Aceștia și astăzi ne amintesc de relația omului cu cosmosul, cu cele mai de sus de fire.
Meleag mioritic: Hârjăuca - gură de rai
Ctitorul Spiridon Filipovici a rămas în istorie şi pentru că a preschimbat acest loc într-un colţ de rai, considerat, până în 1940, cea mai frumoasă grădină din Basarabia.
Curtea era plină de havuzuri, iar pe dealul din spatele mănăstirii, strălucea un şirag de lacuri, formând o minunată cascadă. Parcul acesteia, avea o suprafaţă de zeci de hectare, cu multe alei şi poteci, toate învăluite de aroma sutelor de pâlcuri cu flori.
Interesante sunt relatările din 1840 ale profesorului Nicolae Nadejdin:
" Foişoare singuratice – locuri de odihnă, refugiu şi meditaţie, ba se ascund în desimea copacilor, ba apar pe spaţiile de la intersecţia cărărilor încununate cu flori...
La intersecţia aleilor, se află galerii cu 6-8-12 stâlpi, împodobite cu lăicere şi icoane. Cinci lacuri coboară din deal, formând o cascadă de apă gigantică. Îmi făcea impresia că văd un şirag de perle sclipind pe pieptul unui uriaş, capul căruia se uneşte cu cerul." /2/
Zidurile mănăstirii erau apărate suplimentar şi de un şanţ cu apă. Dar cum se spune: lacătul e de omul bun. Drept intrări, erau prevăzute nouă porţi, fapt ce ne vorbeşte despre proporţiile gospodăriei.
În deceniul 7 al sec.XIX, la mănăstire a fost deschisă o şcoală pentru fraţi de caritate, unde călugării erau instruiţi pentru acordarea primului ajutor medical. Totodată, ei aveau sarcina de a strânge şi cultiva ierburi de leac. Unele surse afirmă că lăcaşul era şi un aşezământ curativ. Hârjăuca fiind cunoscută drept mănăstirea apelor sfinte.
În aceiaşi ani este infiinţat un orfelinat. De asemenea, mănăstirea alocase teren pentru şcolile din Palanca şi Hârjăuca.
Ani de asuprire sovietică
Până la 1936 mănăstirea Hârjăuca era considerată drept una dintre cele mai prospere din Basarabia. Peste patru ani, lăcasul este transformat în cazarmă pentru ostaşii sovietici.
În anul 1947, arhiepiscopul Chişinăului, rusul Nectarie Grigoriev, fidel guvernanţilor comunişti, decide din motive de precaritate economică închiderea mai multor mănăstiri.
Astfel, din păcate, în 1953 mănăstirea este închisă. În perioada de înverşunat ateism a ocupaţiei sovietice, la doi ani de la închidere, este transformată în casă de odihnă, iar din 1958 în sanatoriu.
Catapetesmele poleite cu aur ale vechii biserici de vară, foarte multe icoane împreună cu biblioteca de carte veche bisericească în limba română, ce număra peste 300 de volume, au fost arse prin decizia mitropolitului Pavel - rus de origine. Tot atunci mormintele preoţilor şi ctitorilor sunt distruse, terenul nivelat, iar in timpul existenţei sanatoriului chiliile monahilor sunt transformate în saloane. Biserica cu hramul Înălţarea Domnului devine club de dans şi de tras la ţintă.
Prin aceeaşi suferinţă trece şi biserica de iarnă - Sfântul Spiridon. Zidurile căreia au fost distruse cu securea, pentru a pune tencuiala pe pereţii unde erau pictate icoane ce descriau întreaga viaţă a Mântuitorului Iisus Hristos. Vestitul iconar basarabean Pavel Piscariov realizase aici, la 1922, 13 icoane si 26 de portrete, care ar fi putut ajunge şi până la noi, dacă nu erau devastate. Numele Piscariov e înscris pe pereţii Catedralei de la Ierusalim, alaturi de cele ale remarcabililor iconari din întreaga lume.
Această biserică trece printr-un incendiu devastator în 1991, rămânând după - în cumplită păragină, aşteptând vremuri mai bune.
Sanatoriul care a activat în incinta mănăstirii purta numele Moldova Sovietică. Ulterior devenit - CODRU - altfel nici nu i se putea zice, această denumire provinind de la rezervaţia naturală din preajmă - mândria Moldovei basarabe.
Renaşterea mănăstirii Hârjăuca
Mănăstirea a fost redeschisă abia în 1993.
La sfârşitul primului deceniu de după 2000, aici au loc lucrări de restaurare.
Echipa de restauratori a păstrat, ca o mărturie a trecutului, peretele din stânga altarului, unde se văd şi astăzi urmele lăsate de săgeţile, pe care le-a primit chipul Mântuitorului.
Nu vom judeca echipa de constructori, ce a lucrat la refacerea bisericii Înălţarea Domnului, însă vom aminti că în prezent a fost schimbată cromatica zugrăvelii exterioare din una galbenă în una stridentă albăstrui-verzuie. De asemenea faţada a fost acoperită cu pietre de cosăuţi. În ce măsură sunt aceste modificări reuşite Vă lăsăm să judecaţi şi singuri, comparând cu vederile din anii 90 ai secolului trecut.
Însă oricât ar bucura ochiul formele plastice şi artistice, să nu uităm că mai importante sunt renaşterea tradiţiilor strămoşeşti de credinţă dreaptă în faţa Domnului, spre bucuria sufletelor noastre, mult păcătoase.
Ca şi odinioară, mănăstirea din Hârjăuca, atrage o mulţime de călători cu priveliştea sa pitorescă, armonia dintre clădirile mănăstirii, a havuzului şi naturii.
Informaţii utile
Hramul mănăstirii: Înălțarea Domnului
Adresa:
Mănăstirea Hârjăuca
comuna Hârjăuca, raionul Călărași, R. Moldova
tel: (0244) 72-2-91
Distanţe:
Chişinău - 55 km. - Mănăstirea Hârjăuca
or.Calaraşi - 20 km. - Mănăstirea Hârjăuca
REFERINŢE
1. Aşezăminte monahale din Basarabia
2. Almanahul Odessei, 1840
3. Grupul de autori - Moldova lui Ștefan