Sadova - sat de răzeși din Călărași

Sadova - sat din centrul Basarabiei, de pe malurile Zălobiței (Jolob - numit astăzi), atestat documentar din sec.XV - a fost de nenumărate ori gazda lui Gala Galaction

GENEZA / RÃSPÂNDIREA TOPONIMELOR COMUNE

SADOVA, vechi nume stramosesc, apare în lista localitãtilor moldovenesti la începutul veacului al XV-lea ca localitate deja constituitã, pe pârâul Sadova (localnicii i-au mai zis si Zalobita sau Zalob), al carei denumire comunã vine de la numele unic al unei si aceeasi persoane, Sadu, care a stapânit pãmânt la izvoarele acestei ape.
Deoarece în spatiul carpato-nistrean prenumele Sadu era la el acasa, au mai apãrut, si în alte locuri rãzlete, hidronime si toponime cu aceeasi denumire, de regulã bogate în derivate: Sadul sau Gura Sadului (în pãrtile Hunedoarei si Ineului), adicã locul unde pârâul se varsã în altã apã, mai mare; si Râul Sadului(Sibiu), adicã apa care curgea pe proprietatea lui Sadul; Sadãu(Rãdãuti); Sadina(Videle); Sadna(Brãila); Sadcãu, Sadcãuti, Sadobistea (Cernauti); Sadova (Campulung; Segarcea; Suceava, Lãpusna).

Strãmosii nostri traco-daci au purtat nume formate si cu sufixul - ov(a): Cornova(Coru+na);Craiova(Crai+ova); Cordova(Corea+dea=Codrea+ova=Cordova), localitate în Andalusia, Spania si în America Latinã); Lalova (Lalu+ova); Moldova (Molea+da+ova=Molda+ova); Sadova(Sadu+ova)/5/; Sadoveanu, Sadovnic(Sadovna+ic) /7/.

Cercetãrile, istorice, scot la ivealã un simplu adevãr: Majoritatea localitãtilor din Moldova poartã nume de persoanã sau sunt un derivat de la un atare nume.

PRIMA ATESTARE DOCUMENTARÃ

Cãtre 1420, la prima atestare documentarã a localitãtii Sadova, unul din primii stãpâni ai locului a fost un barbat cu prenume Sadova. Deci, persoana Sadu sau Sadova, un vrednic gospodar, strãmos al sadovenilor actuali, a fost printre acei bãrbati fericiti care, pe vremuri, a stãpânit pãmânt pe aceste locuri blagoslovite de Dumnezeu.
Un alt gospodar vechi, Zalea, a fost si el stãpân pe aceste locuri si si-a învesnicit prenumele sãu, pãstrat pânã în sec.XX ca denumire de pârâu -Zalob sau Zalobita (secolele XVI - XVII, cãci, mai înainte, sub Alexandru cel Bun pisarul scria - "obârsia Sadovei", deci mentiona locul de unde izvoraste apa Sadovei), în denumire de loc(cu pronuntie putin deformatã) - Dealul Jolob.

În acea vale lângã izvoare la dos, protejati de vânturi si urgii, apãrurã primele bordeie. E stiut cã primele noastre sate aveau doar câte 5-7 case. Cum se vede, a cui parte de pãmânt a fost mai aproape de obârsia apei, ce avea sfârcul chiar aici, numele aceluia a dat numire în primul rând pârâului din preajmã - Sadova. În valea unde-si gãsise fãgas acest pârâu, pe un mal si pe altul se nimeri partea lui Sadu (zis si Sadova - un strãmos al tinuturilor, precum în alte cazuri si Ion, Ionãscutã /9/).

Denumiri atestate: Dealul Jolobului, Fundul Ruscei, albia Zalobului, apele Zalobitei, Dealul Vlucilor, Dealul Hulubcevcului, dealuri: Zmeoaica, Voloaca, Bãdiceanca; iazul Sevca,/8/ apa(obârsia) Sadova; satul Sadova.

"Si de dragul dreptãtii istorice, sã constientizãm în definitiv cã fiecare din aceste cuvinte (ca si multe altele, rãmase,la fel, în anonimat) este purtator fidel al unei informatii inedite si constituie un valoros document necitit si neprins în leagãnul meritat al simtirii" /7/

SADOVA pe MAPAMOND

Pentru noi care sustinem cã denumirea localitãtii provine de la un nume stravechi (daco-trac), nu e o surprizã faptul ca pe mapamond figureazã toponimul Sadova(Cehia); Sadovo(Serbia); Sadow(Polonia); Sadovoe(Voronej si Kalmâkia, Fed.Rusã). Sau unele derivate cu tem alingvistica comuna Novi-Sad (Serbia); Sadon(Osetia). In Rusia s-a conservat si un prenume (element tracic) - Sadco, erou epic.

... Se zice cã un sadovean sadea care a fost, vorba veche, de doua ori la moarã si o datã la ... Paris, întrebat care e cea mai frumoasã localitate din lume, a rãspuns:
- Sadova.
- De ce?
- Cã e satul meu natal!
- Dar - Parisul?
- E pe locul doi ...

MÃRTURII DOMNESTI

E cunoscut acest amãnunt chiar în capitala Moldovei, la Suceava, când "credinciosul pan Isaia logofãtul" a scris, si penrtru mai mare întãriturã, a atãrnat pecetea domneascã la Cartea de miluire si danie din 1420, aprilie 25: 
"Din mila lui Dumnezeu noi, Alexandru Voievod, Domn al Tãrii Moldovei, înstiintare facem cu asete carte a noastrã, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi cedindu-se, ca acesti adevaratã sluga si credinciosu boier, panul Oana vornicul, a slujit mai înainte sfintilor-rãposatiolr nostri înaintasi, cu dreptate si credincioasã slujbã catre noi, l-am miluit cu deosebita noastrã milã si i-am datu, în Tara Noastra, a Moldovei, satele anume: Cornestii si Micliusestii, si Loznova, Secãrenii, si Vornicenii, si Dumestii, Tigãnestii, Lucestii, si Sadova si Homicestii". (orig. în grafie slavonã-veche)

Iatã si descrierea de cãtre piset a hotarelor:
"Iar hotarul asestui sat ce sânt pe Bâcovet începe de la mãnãstirea lui Vârzar, pe de asupra prisãcii lui Acibsci, pe de asupra Horodistei, la vârful Lozovnei, la podul lui Garlanici, de la fântâna mare, iar de la fântâna mare pe de asupra la poiana lui Cãprian la moara pe Bâc, din lunca cea micu cãtre Poroseci, si de la Poroseci la gura Pitushii, la selistea lui Tigomir, iar de la selistea lui Tigomir, pe deasupra Homicestilor, si pe la obarsia Sadovei, si de la Sadova la gura Conelei, pe de asupra pânã la manastirea lui Vãrzar. Si în hotarul acestea sã intemeieze biserici câte o putea sa întemeieze. Si-i întarim hotarele vechi pe unde au fost din veac." (orig. în grafie slavonã-veche)

Acest act e de asemenea si atestarea satelor din aceeasi regiune cu Sadova. O parte din aceste sate (Dumestii si Dumenii, Tiganestii, Lavrestii, Homicestii si Lucenii, cum vom vedea la 1560) au dispãrut. Pânã astazi s-au pãstrat Cornestii(act. Dolna), Micleusestii(act.Micleuseni), Lozovna(act. Lozova), Vornicenii si Sadova.

Donatia voievodalã din 1420 a trecut sub stãpânirea nepotilor lui Oana vornicul, deci si mosia Sadovei. O alta precizare: Fiica Marenei, a ultimei sotii a lui Alexandru cel Bun (fiica unui mare boier lapusnean cu mosii la Cãpriana-Brãtuleni, Bratul fiind fratele mai mare al Marenei) - Domnita Chiajna Ana a fost cãsãtoritã cu unul din fii lui Oana vornicul - Stanciul zis Stanciul Marele(postelnic, vistiernic si parcalab la Cetatea Alba, comis la 1470). Stanciul si fiul sãu pan Mârza, boieri cu credintã a lui Stefan cel Mare, sustin decizia voievodului de a confisca domeniul Caprianei, pentru a fi îchinat mãnastirii voievodale musatine Neamt. La 7 mai 1470, ei, în trei cu voievodul o conving pe Chiajna care:
"... de buna voia Ei si nesilitã de nimeni a dat din ocina sa draptã pentru sufletul pãrintelui ei Marina, mãnastirii noastre de la Neamt..."

ALTE MÃRTURII

Despre Sadova mai aflãm din Cartea de danie din 1560 a lui Alexandru Lãpusneanu pentru mãnãstirea Cãpriana, datã prin miluire cu alte 14 sate, sub ocrotirea cãreia s-au aflat pentru 358 ani înainte. 
Din 1698 Antioh Cantemir, din cauza leneviei cãlugãrilor care o aduserã la completã ruinã, închinã Cãprina - Mãnãstirii Zograful din Sf. Munte./10/
De la 1698 la 1813, Cãpriana a fost cârmuitã de cãtre monahi trimisi de la Zograful, în ultimul an arãtat mai sus(1813), Mitropolitul Gavriil Banulescu Bodoni a luat-o sub conducerea casei mitropolitane, pânã la 1857, pânã când, prin straduintele celor din Sf.Munte a trecut iarasi sub conducerea lor spiritualã. /10/ 
Dupã 9 martie 1873, toate averile mãnãstirilor românesti din stânga Prutului trec sub supravegherea Ministerului de externe rus. /10/

Amintim cã în urma reformelor agrare de la sf.sec. XIX - inc.sec.XX - tãrãnimea a trecut prin diverse transformãri plugãresti, adesea dureroase, cu anihilarea treptatã a relatiilor feudale si trecerea la relatii de piatã. Deja catre anul 1904, în urma împroprietãririi tariste tãranii din Sadova au rupt de la mãnãstire - 1.539 desetine de pãmânt, pe aceeasi mosie a Sadovei rãmânând în posesiunea Mãnastirii Capriana încã 2.066 desetine sadovene, pe care în arendã (dublã), le lucrau aceiasi sadoveni. /11/

ANUL 1918 - anul exproprierii de la fostii detinãtori, si reâmpãrtirea conform Legii regale agrare.

 Tabloul improprietaritilor conform legii respective din Basarabia 1918, al satului Sadova, pe mosia Sadova, fosta proprietate a Mãnãstirii Cãpriana din judetul Lãpusna:

SEMINTII DE NEAM SADOVENE

Neamurile de mazâli cu vechime ca Gavrilitestii, Bogusestii, Racovitestii, s.a. au persistat cu dârzenie în istoria Sadovei, în special în epoca feudalã. Dar odatã cu trecerea la alt relatii sociale, s-a stins si valoarea categoriei sociale vizate.

La Sadova, ca si în alte localitãti din Moldova, gãsim numele de familie: Arhip(Arh+ip); Bolea; Bogus(Boga+us); Cioban(Ciobea+an); Dodon(Dodu+un);Hurghes(Huru+ca+es); Sãsan(Sas+an); Tãbacar (Tabu+ac+ar); Hulpea(Hulea+ba=Hulba=Hulpa=Gulpea=Vulpea) etc.

MÃNÃSTIREA ZOGRAFU din GRECIA

Sfântul Munte Athos e situat pe peninsula Calcidicã din Grecia, si adãposteste 20 mãnãstiri. Una din ele cu hramul Sf. Gheorghe (23 aprilie) - e manastirea Zografu.

Domnitorii Moldovei considerau Manastirea Zografu "a noastrã".
"În 1466, 16 iunie, si anume între a doua luptã de la Chilia si cea de la Baia, la câteva zile dupã ce începe clãdirea Putnei, Stefan Vodã trimite la Sfânta Mãnãstire a Zografului, unde este hramul Sf. Mare mucenic Gheorghe, un metric anual de 100 galbeni unguresti - pentru a-l scrie la proscomidie pe el, pe sotia lui si pe copii Alexandru si Elena si sa-i cânte sâmbãta seara - un paraclis si martea - o liturghie si sa-l pomeneascã pânã va fi în viatã si dupã aceea sa-i facã în anul întâi pomenile obisnuite, iar dupã aceea sa-i cânte într-o zi din an seara parastas si dimineata liturghia." /12/
"În ajunul luptei de la Vaslui (9 ianuarie 1475); aparandu-i in vis Sf. Gheorghe, patronul ostilor moldovenesti, îl îndeamnã pentru a doua zi la luptã. Ca recunostintã cã a biruit, voievodul timite la Athos icoana fãcãtoare de minuni a Sf. Gheorghe, icoanã care, în îmbrãcãminte de argint se pastreazã si astãzi în katolikonul mãnãstirii, adãugându-i-se un strat de aur in 1838" /12/

DEPORTAREA BASARABENILOR - în cadrul genocidului sovetic stalinist

Pohod na Sibir

Ah! Cati martiri pentr-un cuvant,
Un dor de libertate,
Cu zile mers-au la mormant,
Prin razbunari turbate!
Cati au format grozavul sir,
Pohodul na Sibir. /13/

V. Alecsandri

SADOVA, BASARABIA, DEPORTÃRI: 
1941, 12-13 iunie
1945,1946,1948,
1949, 5 februarie,17 martie, 6 aprilie si 6 iulie aproape toate la orele 2.00 si 2.30

Persoane si familii:
1. Arhip F. Ion(n.1905) cu familia - farã motiv - a.1941, 12 iunie
2. Grosu D. Leonid(n.1921) - tentativã de trecere a Prutului - a.1940
3. Ilinistor M. Genadie - farã motiv - a.1940
4. Gaber I. Alexandru(n.1902) - ca" trãdãtor" - a.1945
5. Gribincea F. Efim(n.1906) - ca "colaborationist" - a.1945
6. Ivanov I. Nicolae(n.1911) - ca "colaborationist" - a.1945
7. Orlov M. Nicolae(n.1911) - ca fost secretar al primãriei - a.1945
8. Tertiuc Gh. Tudor(n.1895) - ca "colaborationist" - a.1945
9. Mãlai. I. Maria(n.1893) - "conform" art.58, al.2 - a.1946
10. Buzbugan M. Spiridon(n.1886) cu familia - primar, "in temeiul" art.51 si 54 - a.1948
11. Anghel A. Tudor(n.1913) cu familia - ca familie de "chiaburi" - a.1949, 6 iulie
12. Ciobanu I. Vasilita(n.1905) - invocarea unor "motive politice" - a.1949, 6 iulie
13. Dodon Gh. Alexei(n.1898) cu fiul - ca "chiaburi" - a.1949, 6 iulie
14. Dodon P. Grigore(n.1923) cu familia - ca "colaborationisti" - a.1949, 6 iulie
15. Gaber A. Vasilita(n.1927) - invocarea unor "motive politice" - a.1949, 6 iulie
16. Gaber A. Maria(n.1935) - invocarea unor "motive politice" - a.1949, 6 iulie
17. Gaber A. Ioana(n.1937) - invocarea unor "motive politice" - a.1949, 6 iulie
18. Gargarita I. Gheorghe(n.1947) cu familia - ca familie de "chiaburi" - a.1949, 6 iulie
19. Familia Gribincea(vezi nr.4.) - ca membri a familiei unui "colaborationist" - a.1949, 6 iulie
20. Familia Orlov(vezi nr.7.) - ca membri a familiei unui "colaborationist" - a.1949, 6 iulie
21. Familia Tertiuc(vezi nr.8.) - ca membri a familiei unui "colaborationist" - a.1949, 6 iulie
22. Familiile Tughineanu M. Pavel(n.1889) - ca familie de "sectanti" - a.1949, 6 iulie
23. Vulpe L. Ion(n.1883) cu familia - ca "chiaburi" - a.1949, 6 iulie
24. ... din nefericire si multi altii.

Din raportul lui Kobulov, adjunct al comisarului securitatii de stat din URSS, la 13 iunie 1941, cãtre Stalin, aflãm cã din Basarabia au fost ridicate 13.119 persoane.
În anul 1949 din Basarabia au fost deportate 11.149 familii sau circa 35.000 persoane.
A fost deportata "floarea" societatii basarabene - preotimea, profesorii, primarii si alti dregatori, cei mai de frunte gospodari, târgovetii si multe alte pãturi sociale. Chiar si oameni simpli, însa deportati din motive religioase sau politice.

... MULTI NU S-AU MAI ÎNTORS LA BASTINÃ,
ALTII AU MURIT ÎN CHINURI GROAZNICE ÎN LAGÃRELE COMUNISTE - 
+ VESNICA LOR POMENIRE !

ÎNVÃTÃMÂNT

 În prima jumatate a sec.XX erau douã scoli ministeriale: în partea satului "la dos" se afla scoala nr.2 - numita "Scoala lui Stratan", si "la fatã" - scoala nr.1 "Scoala lui Vlas". Scoala nr.1 era de "doua clase" aici activa Iustin Buiarschi, iar cealalta fiind de "o clasa" si avea ca invatatori pe Constantin Vlas si sotii Orlov. În ambele scoli puteau sã învete în ambele schimburi vre-o sutã de copii. La ele puteau învãta doar copii mai dezghetati, sau proveniti din gospodari, restul rãmâneau analfabeti. Apoi învãtãtura devine de "patru clase".
Multi ani ca învãtãtoare a fost Efimia Gavrilitã Chicu, sotia Pãrintelui Victor Chicu(1901-1992, personalitate marcantã a Sadovei, dar si a clerului bisericesc din întreaga Basarabie.)

 " ... În perioada abecedarului, elevii cl.1 scriau pe o placã de grafit, care era pe o parte în linii, pe altã parte în pãtrãtele. Pe margine avea o ramcã de lemn. Se scria cu grifuri. Abia dupã aceea s-a trecut la scrisul în caiete cu cernealã. 
... Se preda ca obiect si Religia, de catre Parintele Petru Brumã, alaturi de celelalte obiecte ca: limba românã, istoria, aritmetica, geografia, stiintele naturii, desen, cânt, lucrul manual. Mai mult ca atât frecventarea regulatã de elevi a Bisericii era o normalitate pentru acele timpuri." /14/

În timpul "sovietelor", în 1949, se trece la învãtãmântul de 7 clase, în 1964 - la 8 ani de studiu, iar din 1973 - la 9 clase, zis si "învãtâmantul mediu". Multi dintre pãrintii nostri îsi amintesc cã scoala fãcutã"la români"(perioada interbelica) cu cele 4 clase nu arareori era net superioarã celor 7-8 ani din perioada sovietelor. 
Dacã în perioada interbelicã învãtãtorii aveau obligatoriu studii speciale sau superioare chiar, apoi la începuturile scolii sovietice ca profesori erau admisi chiar si cei care aveau câte 6-7 clase terminate.

Primul director al scolii sovietice a fost Valentina Orlov(fiica dascãlilor scolari Orlov, ai scolilor românesti din Sadova) care a condus scoala timp de peste un an de zile, incepând cu 1944. În anul 1945 îi este deportat tatãl, sub acuzatia "colaborationist", iar mai apoi în 1949 aceeasi soartã tragicã o împãrtãseste si ea împreunã cu alti membri ai familiei, si cu alti sãteni de frunte.

...O perioadã mai lungã decât predecesorii sãi, de dupã rãzboiul II mondial, functia de director al scolii (din 1953 -1972) a ocupat-o Alexandru N. Mãlai. În aceastã perioadã sub conducerea sa se organizeazã un mare cor al pedagogilor si sãtenilor, care era a purtat faima satului la diverse festivaluri locale si republicane. Sotia sa, originarã din Herson, învãta copii limba rusã.

Primul medalist cu aur "la carte" al Sadovei a fost Gh. Susarenco(Peste timpuri devenind parlamentar marcant al Republicii Moldova de dupã 1990)

Cãtre anul 1980 corpul didactic al Scolii Sadova se mândrea cu circa 30 profesori cu studii superioare: Tataru Viorica Mihai, Savin Olga Pavel, Arhip Elena Stefan, Dodon Galina Alexandru, Dogot Vasile Pavel, Vulpe Gheorhge Vadim, s.a. Acesti profesori au un merit aparte în propãsirea satului prin aportul la educarea multor generatii de sadoveni. 
Scoala a dat tãrii, chiar si lumii, multi oameni de valoare în diverse domenii.

CREDINTÃ SI ADEVÃR

Suflarea omeneascã, traco-geto-dacã, e veche pe aceste meleaguri carpato-danobiano-pontice. Deja prin veacul al II-lea dupã Hristos, strãmosii nostri, pânã atunci "pãgâni", acceptau cu multã întelegere si suflet noua credintã. Iar peste un mileniu, când în aceste pãrti începurã sã aparã primele sate feudale, strãbunii se trezirã deja crestini sadea.
Cestini erau cei ce au fãcut primul bordei prin valea viitoarei Sadove, au iezit sfârcul cu apã cristalinã al primului izvor, au tras prima brazdã pe aceastã mult patimitã mosie.
Pe culmea unui deal, la Uluce, au osârdit a stabili o cruce din lemn, alãturi de care, mai apoi, au instalat si un clopot. Cu timpul au pus la cale si prima "zidire crestina": peretii din impletiturã dublã de nuiele, cu împluturã nepretentioasã, dar utilã (pastra cãldura în interior) de pleavã, dati cu lut si cu var, si cu acoperis de stuf sau ocoloti de secarã. 
Spre anul 1793, se construieste o bisericã mai mare si mai trainicã din bârne. Biserica noua purta Hramul "Sfantului Nicolae". La bisericã, ca de fapt pretutindeni in Basarabia activau cate 2-3 clerici. Actele oficiale ale vistieriei din anul 1777 atesteazã existenta în Moldova(întreagã) a circa 4500 preoti si diaconi. "La inceputul sec. al XIX-lea in tinutul Suceava era un sat cu peste 30 de preoti si diaconi" /15/

Satul Sadova în anul 1833 era situat în tinutul Orheiului. Din Arhiva Nationalã a R.M aflãm cã "Preotul Simeon Bocan care la 1833 scria cã are 70 ani si se cerea la pensie, din cauza slabirii vederii si auzului, a fost fiu de preot la Sadova, la Seminar nu a studiat" /16/. Mai aflam cã la 1785, 13 noiembrie, cu blagoslovirea Preasfintitului Gavriil Callimachi - Mitropolit al Moldovei(1760-1786) a fost hirotonisit de Preasfintitul Episcop Paisie în satul Sadova la Biserica "Sf. Nicolae" ca preot. În 1972, în februarie, obtine Cartea de preotime, mai târziu, în martie, Cartea arhiereasca de duhovnicie, din mila Mitropolitului Iacob Stamati al Moldovei(1792-1803).

Un alt preot sadovean care a activat alaturi de parintele Simeon Bocan in primele trei decenii ale sec.XIX a fost Paraschiv Popovici, fiu de preot si el.

 
Pe parcursul sec XIX legislatia taristã prevedea, din contul mosiei proprietarului, câte 33 desetine (desetina-masura agrara ruseasca, egala cu 1,09ha) pãmânt arabil pentru fiecare bisericã, respectiv pentru cler. La începutul urmãtorului secol, biserica din Sadova avea un surplus de peste 40 ha. Aceastã suprafatã, conform Legii regale agrare din 1918, a fost expropriata si repartizata la 22 lotasi din sat -30ha; imas colectiv -7ha, si rezerve comunale - 3ha. /17/

La 1899, sadovenii zidesc din piatrã actuala clãdire a bisericii cu hramul "Sf. Nicolae". La 1922, aici activa un preot - parohul Loghin Teleutã, de 28 ani, absolvent al Seminarului Teologic din Chisinãu, precum si doi cântãreti Dimitrie Grosu, de 44 ani, absolvent al scolii de cantareti, in serviciu din1902, pe loc; si Dimitrie Holburã, de 30 ani; absolvent al scolii de cântãreti, în serviciu din 1922, pe loc./18/

Dupã acestia, pe parcursul întregului veac al XX-lea, timp de sapte decenii, viata spiritualã a satului Sadova a fost onoratã de activitatea, cutezantã si prestigioasã, a preotului Victor Chicu fiul dascãlului din biserica satului vecin Lozova, un demn urmas al mazililor din Cãbãiesti-Horodiste, lângã Cãlãrasi. Nu întâmplãtor preotul Vicor Chicu s-a casatorit cu profesoara Efimia, fiica lui Nicolae Gavrilitã(urmas al cohortei mazilesti din Sadova - Gavrilitestii). /19/

protoiereul-mitrofor părintele Victor Chicu(8.IX.1901 - 25.X.1992) a îngrijit sufletele sadovenilor într-o epocã cruntã, atee, atacantã, manifestând o nespusã principialitate confesionalã si dârzie sufleteascã - chezãsie a trecerii sale prin calvarul social-politic.

"...Om îalt, chipes, îmbrãcat întotdeauna în haine preotesti, frumoase si curate. Vorbea expresiv, corect, binevoitor nu numai cu cei în vârstã, dar si cu copii. În primavara anului 1944 nu s-a refugiat în România, pentru ca nu putea sa se despartã de enoriasii sãi dragi care-l iubeau si-l respectau ca pe un sfânt". Ramânerea în "cusca" sovieticã l-a costat foarte scump. La început, politrucii l-au luat drept spion si mereu il chemau si-l interogau; apoi, discutând cu oamenii, au ramas uimiti ca nimeni din sat n-a spus nici un cuvânt rau despre preot." /19/
"...ca deputat si ca presedinte al sovietului satesc am avut ocazia sã asist deseori la discutiile pe care le purtau secretarii si seful sectiei ideologice de la Comitetul raional de partid Cãlãrasi cu pãrintele Chicu iî scopul de a-l converti. ... Scene cu adevãrat penibile: pe de o parte, niste pigmei inculti, bãdãrani si necãrturari, pe de altã parte - un gigant erudit, inteligent si elocvent."Fireste, din acest duel ideologic totdeauna iesea victorios Pãrintele din Sadova, care era la curent cu legile sovietice si cele internationale privind dreptul cetãtenilor la convingeri religioase. Marii demnitari, fãrã îndoialã, il considrau dusman al regimului, dar înfãtisarea lui fizicã, frumusetea cu care a fost înzestrat de la Dumnezeu, întelepciunea si calmul, tinuta impecabilã, cultura vorbirii, inclusiv a limbii ruse, convingerile religioase produceau asupra interlocutorilor o impresie puternicã, încât o parte din acestea nu mai îndrãzneau sa-l contrazicã, ba, dimpotrivã, încercau sa lege prietenie cu el". /19/
"În una din zile, parintele Victor a fost invitat la seful NKVD, însa Domnul i-a purtat de grija, trimitindu-i în cale un om care nu pierduse cu totul omenia. ...Nici pânã astazi nu se stie ce l-a facut pe enkavedistul Meahkin sa-si schimbe atitudinea fata de el: ori frica de Dumnezeu, ori argumentele preotului, spuse cu blandete crestineascã. Dupã câteva ore de discutii in limba "oaspetelui", acel Meahkin l-a petrecut pânã la iesire, spunandu-i: (transliteratie din rusã) "Batiusca, vot videte, ia Vas vstretil kak vraga so slovami "pop", a seicias ia provojaiu Vas kak dobrogo prieatelea. Odnako ia nauciu Vas, kak jiti pri Staline, citobi Vas ne koknuli ili je ne poslali v Sibiri: jivite v sobstvennom dome, nicego ne najivaite, ne pisite za granitu i ncego ne poluciaite ottuda, nikogda ne viezjaite, znaite odnu dorogu - dom i tercovi, tercovi i dom, i Vas ne tronut. A za vasi ubejdenia derjitesi kak mojno krepce, ãto ne predlog ..."/19/

Preotul Vasile Ciobanu, un fost student la pedagogie al ginerelui Preotului Victor Chicu - acad. Ion Mahu, a sintetizat un simplu adevãr din activitatea proeminentei personalitãti sadovene: " As dori sã atrag privirile inimilor dumneavoastrã asupra continutului principal - al menirii unui preot pe pãmânt: de a ramãne în orice situatie si împrejurari slujitor neclintit al Sfântului Altar si pãstor bun al celor încredintati spre pãstorie. Or, anume acest simt a-l datoriei supreme si al rãspunderii - i-a fost propriu preacucernicului pãrinte protoiereu Victor Chicu pe parcursul întregii lui vieti" /19/

Dinastia preoteascã Bucsan

Dimitrie Bucsan - a preotit la Sadova pânã la 1919, la batrânete fiind înlocuit de parohul Petru Brumã. A decedat în 1922.
Iacob Bucsan, fiul preotului Dimitrie, nãscut în 1883, la Sadova, a studiat la Seminarul teologic din Chisinãu. La 26 ani devine preot la biserica din satul Ciulucani, jud.Balti. 
Andrei Bucsan, fiul mai mic al pãrintelui Dimitrie, nãscut în 1887, la Sadova. În 1914, la 23 ani, dupã absolvirea Seminarului teologic din Chisinãu, devine cântãret la bisericã. În 1922 este transferat la biserica din Bulboaca (Tighina), unde era paroh protoiereu Ioan Bacinschi. Dupa pensionarea bãtrânului paroh, Andrei devine aici preot.

SADOVA - în OPERELE LITERARE

"Gospodãriile sãtesti - unele deasupra albiei Zalobului si deasupra drumului, altele între drum si Zalob - se cumpãneau pe povârnisuri si cãutau sprijin între crengile pomilor din curti si din livezi."/1/

"Nu este Sadova din judetul Dolj, ci alta din mijlocul Basarabiei pe la jumatatea drumului dintre Ungheni si Chisinãu. Este o obste româneascã, ascunsã în cute pãduroase si cuibaritã pe cele doua maluri ale unui pârâu cu albie adâncã, dar cu ape putine."
"Ca si in toatã Basarabia si aici la Sadova, este într-un loc cu frumuseti particulare, cu atmosfera proprie si cu nu stiu ce melancolie subitã, în toatã revãrsarea lui. Dealurile acestui tinut, vãile si helesteele lui nu semanã cu cele de peste Prut. Esti tot în Moldova, dar într-o altã Moldova cu mai multã tainã tristã, cu mai multe povesti de prin straini. Si cu mai multe drumuri spre nesigurantã si spre teamã, decât stravechiul plai, bine întarit între Carpati si Prut." /2/

"Ce-am vazut întâi, când am intrat prin portile de stejar, au fost niste stive de lemne asezate în dreapta portii si anume sub zaplazul lat al gardului. Lemnele erau asezate bãt linga bãt, ca într-o cutie de chibrituri, unele - pentru focul de iarnã, si altele pentru focul de varã. Alãturi de stivele de lemne un butoi piln cu apã si langã butoi o prajinã lungã cu un somoiag de cârpã în vârf. Era o poruncã nouã si cuminte: fiecare casã sã aibã butoiul plin cu apã si prajina cu somoiag. Doamne fereste, pentru vre-o întâmplare de foc..."/1/
"Camarutele, soproanele, atelierul cel mare, grajdul, pivnita, ograda de paie, tarcul oilor, si la urmã, casa gospodarului... Nu mai pot sã spun cum au venit unele dupã altele lucrurile vãzute, dar am vãzut si am tinut minte mai întâi un grajd mic pentru cai. Era curat si fara nici un miros. Pe sub podina era un canal de scurgere. Am vazut o cãmãrutã cu saci de fainã de grâu si cu saci de mãlai, unii pe o parte, altii pe altã parte. Pe jos nu cursese nimic, nici pentru gãini, nici pentru soareci. Am cercetat pe urmã un adevarat atelier. În el erau unelte agricole, atârnate cu orânduialã"/1/

PERSONALITÃTI SADOVENE

Sperãm sã completãm rubrica pe viitor. La moment dispunem de informatii din sec. XX -XXI, si acelea incomplete.

PÃRINTELE VICTOR CHICU (8.IX.1901 - 25.X.1992)

mai multe detalii în curând

Eugenia Bulat - scriitoare

REFERINTE si BIBLIOGRAFIE

Rãzesi - tãrani liberi si mândri, în sistema de repartizare si prelucrare a pãmântului, care de-a lungul secolelor au dus o luptã crâncenã pentru convietuire socialã. În multe locuri, nu au rezistat, fiind asupriti. În altele s-au conservat în pãrti de mosie. 
În anumite situatii, unii rãzesi au izbutit sã urce pe trepte înalte de Boier sau boiernas (anumite drepturi), în societatea feudalã. Ca apoi detinând înalte dregatorii la curtea domneascã, sã fie maziliti (destituiti), creând, pentru viitor baza unei categorii sociale aparte - Mazilii (anumite privililegii si înlesniri).
Ruptasi - categorie socialã, de regulã cu aceleasi privilegii ca si mazilii, însa se completau mereu cu descendenti ai preotimii care, neglijati fiind în serviciul eclesiastic, rãmâneau agricultori. La început ei erau birnici, fiind nevoiti sã plãteascã anual peste o sutã de dãjdii. Antioh Cantemir, în Moldova si Constantin Brâncoveanu, în Tara Romaneacã, concomitent au decis înlocuirea celor o sutã de prestãri cu un singur bir. Dar si aceasta era o mare povarã pe spatele pãtimitului, care nu-l putea plãti decât în rate, sau sferturi, de patru ori pe an. Sfertul se mai numea ruptã(se rupea în patru), iar plãtitorul - ruptas.

/1/ Gala Galaction*, "O gospodarie din Sadova", vezi "Zile basarabene", Chisinãu, 1993 pag116.
/2/ Gala Galaction, "Zile basarabene", Chisinau, 1993, pag.94-95 
* Numele adevarat e Grigore Pisulescu(1879 -1961), Nascut la Didesti, Teleorman, oaspete des la Sadova, in acest rastimp de contact cu sadovenii a scris si cateva romane ca "Roxana"(1931), "Papucul lui Mahmud"(1932),"Doctor Taifun"(1933), "forta realist-critica, prezenta in redarea unor aspecte al vietii citadine si rurale, este umbrita de interpretarea teologica (fiind preot) a realitatii"("Dictionar enciclopedic roman",Bucuresti 1964, p.493; s-a aflat "in comunitate sufleteasca si de nobile aspiratii durabila peste decenii", cu Tudor Arghezi si N.D.Coccea "Alecu Russo", Buc,1964). A scos Sadova din anonimat. 
/3/ Eugenia Bulat, "Stalactite", Chisinãu,p 202 
/5/ La 1642, denumirea satului e ortografiata Saduva, cand Mihail Sapoteanul a avut para(judecatã) la Divan cu Grigore din Saduva, pentru satul Tuzara.

/6/ Maria Cosniceanu "Dictionar de prenume si nume de familie", Chisinãu, 1999

/7/ Vlad Ciubucciu, "Sadova de pe apa Zalobitei - file de istorie", Chisinãu, 2003

/8/ Dictionar statistic al Basarabiei, Buc., 1902, pag.296
/9/ Ionascutã Rusu, un strãmos al lui Alecu Russo, stãpân în valea Bâcului.
/10/ Stefan Gr. Berechet, cap."Manastirile", din cartea Stefan Ciobanu, "Basarabia", Chisinau, 1993
/11/ Zamfir Arbore,"Dictionarele geografice ale provinciilor romane in afara regatului", "Dictionarul geografic al Basarabiei", Buc., 1904
/12/ Dr.Teodor Bogodae, "Ajutoarele românesti in Athos", Buc., 1940

/13/ scrisã dupã rascoala polonezilor la 1863 împotriva tarismului. Dar caracterul generalizator al poeziei impune valoarea de actualitate si pentru 1940-1949, privind deportarile staliniste -antiumane repetate. 
/14/ /Mai multe despre Pãrintele Chicu, sotia sa si alte relatari ale acelor vremuri, veti gãsi în cartea fiicei lor care-i poarta numele: "Larisa Mahu", Chisinãu, 2001
/15/ Nicolae Popovschi, "Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea subt rusi", Chisinau, 1931
/16/ Arhiva Nationalã a RM, fond 208, inv2, dosar 1026
/17/ Arhiva Nationalã a RM, fond 111, inv1, dosar 44
/18/ Anuarul Eparhiei Chisinãului si Hotinului, Chisinãu, 1922, pag.80 
/19/ Larisa Mahu,"...pe urmele celui plecat", Chisinau, 1995, si cartea "Larisa Mahu", Chisinau 2001
/20/ "Istoria Bisericii ortodoxe române", Mircea Pãcurariu, Chis,Stiinta,1993