Din componenţa comunei mai fac parte și satele: Cot şi Bursuc. Satul Climăuții de Jos este situat pe malul drept al râului Nistru, în raionul Șoldănești. Satul este una dintre „perlele” peisagistice ale Moldovei.
Informații generale:
Suprafața - 17,5 km2 | Numărul de gospodării - cca.630 | Locuitori - 1.400;
Biserica - "Sf. Mare Mucenic Dumitru "(1889);
Şcoală medie, grădiniţă de copii, cămin cultural, stadion, 2 biblioteci, punct medical, oficiu poştal, şi trei magazine, cca. 130 fântâni;
Distanţa până la Chişinău - 133 km;
Localitatea e aşezată la gura râuşorului Cuşmirca, pe malul Nistrului. Se găseşte la 3 km mai sus de Vadul-Raşcov şi la 25 km mai la nord de staţia de cale ferată Şoldăneşti. De pe colina ce urcă spre s.Salcia, la altitudinea de 200 m, străbatem zarea văii Nistrului până hăt la Mănăstirea Japca şi chiar mai departe spre or.Camenca.
NATURĂ ŞI TURISM
Venind aici rămâi mult impresionat de pitorescul naturii. Regiunea peisagistică "Climăuţi", situată în cursul inferior al râului Cuşmirca, e formată de un canion adînc de 150 - 200 m cu două ramuri scurte. Pădurea ocupă peste 300 ha. Pârâiaşul ocoleşte stâncile de piatră ale Mării Sarmatice, numite Ţiglău şi Holmul. Stâncile au forme ciudate, şi uneori se apleacă mult de-asupra capetelor oamenilor, iar alteori tăinuind deschizători de grote şi peşteri aproape inaccesibile.
Izvoarele bogate răcoresc oboseala trecătorilor, mai cu seamă e solicitat cel mai mare - ”Izvorul Petroasei”, dar şi cel al Cărăuşilor. Fundul canionului se lărgeşte lîngă Ţiglău, pîrîiaşul formând mici cascade şi gropi de fundaţie. Cea mai mare fiind ”Groapa Lidiei” cu o adâncime de peste 4 m. Pădurea e alcătuită din stejari, platani, frasini, tei, corni, vişini şi peri sălbatici. Este foarte variată şi vegetaţia ierboasă.
Ziarul chişinăuean "Luceafărul" din 19 ian. 2000 ne informează: "O descoperire importantă, s-a produs în anul 1989 în Climăuţii de Jos, unde s-a găsit o cabană din oase de mamut construită de oamenii primitivi."
Puncte de atracție:
Satul este protejat din toate părţile, ca o cetate, de un lanţ de stânci, ce sunt pe unde mai abrupte, pe unde mai line şi care ne încântă şi ne surprind cu diverse forme ciudate. Hoinărind pe aceste dealuri deseori poţi da peste diverse grote, care îşi au legendele sale încă din bătrâni. Una dintre aceste peşteri este şi aşa numita ”Borta lui Vichenti”. Se spune din bătrâni că grota se întinde pe o distanţă de vreo 10-15 km, pîină la satul Socola, unde mai sunt astfel de grote. Se mai zice că pe timpul războiului aceste peşteri ascunse de ochii lumii erau folosite ca ascunzătoare pentru locuitorii din sat. Acum aici mai poţi vedea ca un fel de scaun şi un pat, sculptate în piatră şi diverse inscripţii ce au o vârstă de un car de ani.
Din pădurea ce se întinde măreţ pe colina dealului şi departe în zare, aflăm lanţul de pietre cu denumirea de „Piatra Miresei”. Sunt o operă a naturii. Din vârful lanţului poţi contempla toată pădurea în jur şi ai senzaţia că eşti uşor ca aerul şi liber ca păsărea în zbor.
Rezervaţia peisagistică ” Climăuţii de Jos”
Rezervaţia peisagistică Climăuţii de Jos cu suprafaţa de 668 ha este situată la sud de satul Climăuţii de Jos, de-aa lungul râuleţului Cuşmirca în partea inferioară şi include în componenţa sa ocolul silvic Şoldăneşti, Climăuţi, parcele 5-9; Socola, parcele 10-11; Pridnestrovscoe, parcela 1.
Un deosebit interes prezintă porţiunea defileului situat în partea de jos a râuleţului cu apă mai multă şi viteza mult mai mare, care are o lungime de cca 10 km, defileul având o adâncime de 150-200 m. Pe această porţiune râuleţul Cuşmirca de două ori intersectează lanţul de stânci formate de pe urma mării sarmatice,care se dezgolesc atât în partea stângă, cât şi în partea dreaptă, evidenţiind stâncile pitoreşti aproape abrupte cu forme ciudate.
Pădurea este în temei alcătuită din stejar, frasin, arţar cu frunza ascuţită, arţar tătăresc,arţar de stepă, tei, corn, păr, vişin magalebn, carpen. Din arbuşti se întîlnesc: drăcila, păducelul, scumpia, măcieşul, porumbarul, mura. Din plante se întâlneşte urzica, leunurul. Printre crăpăturile de piatră atârnă feriga, încaverne se formează pernuţe de muşchi, iar porţiunile deschise ale pietrelor suntîmpodobite cu diferiţi licheni.
Din animalele sălbatice se întâlnesc: dihorele de pădure, vulpea, iepurile sălbatic, popândăul comun, popândăul pătat, veveriţa, şoarecele gulerat, şoarecele de câmp şişoarecele de pădure.
Cel mai enigmatic şi cel mai necercetat complex rupestru din această parte a Europei. Cercetătorii spun, că grotele ar fi de provinienţă carstică, fiind apoi transformate de mâna omului în trainice refugii şi în lăcaşe de cult.
Izvoarele, care alimentează râuleţul pe porţiunea defileului au debitul de 10 -200 l/sec.Cel mai mare dintre ele este Izvorul Pietroasei (în ascendent) şi izvorul Cărăuşilor (îndescendent).
Recurs în istorie
În analele arhivelor mai întâlnim localitatea cu toponimul Climăuţi pe Nistru, întemeiată de nişte pescari, după cum afirmă Dicţionarul statistic al Basarabiei (Chişinău, 1923)/1/.
Se ştie că în primăvara anului 1578, împreună cu cazaci ridicaţi de Nicoară Potcoavă împotriva luiPetru Şchiopul, cu scopul de a-l detrona, au luptat şi "fraţii Simion şi Grigore din Climăuţi, aproape de Soroca"/2/. La moment, anul 1578 e considerat an al primei atestări a localităţii. Într-un act domnesc, semnat de Petru Şchiopul la 11 martie 1586, se arată că fraţii Simion şi Grigore, boieri din Climăuţi, sunt pedepsiţi: li s-a luat averile. Moşia lor a fost făcută cadou "logofătului Andrei, pârcălab de Nistru"/3/.
La 20 mai 1665 Climăuţii pe Nistru sînt pomeniţi ca punct de hotar, cînd s-a determinat moşia boieruluiGrigore Hăbăşescu din Sănătăuca.
Recensământul din vara anului 1774 găseşte Climăuţii de Jos cu 26 de ogrăzi drept proprietate aMănăstirii Golia din Iaşi; printre băştinaşi îşi făcură azil 4 băjenari din Ţara Leşească. În 1817 moşia mănăstirii cuprindea aici 400 fălci de pământ arabil, 550 fălci de fâneţe şi păşuni, 10 fălci de tufari, 2livezi, 19 râşniţe, 57 de familii, 5 burlaci şi 2 preoţi.
La biserica "Sf.Gheorghe" din sat în 1835 făceau slujbă preotul Ioan Gjebinschi, diacii Vicol Malaneţchi şiTeodor Galaţchi.
Mănăstirea Golia avea la 1861 în localităţile Climăuţi, Vadul-Raşcov şi Socol – 4.579 desetine de pământ, care mai apoi au fost făcute danie Mănăstirii Vatoped de pe Sfântul Munte Athos din Grecia.
În 1880 Mănăstirea Vatoped poseda la Climăuţii din ocolul Nistrul de Jos, ţinutul Soroca, 1.868desetine de teren arabil, 669 des. pădure, 203 des. toloacă. Biserica din sat dispunea de 66 des. de pământ.
În rezultatul reformei agrare din Rusia, ţăranilor din Climăuţi, li s-au repartizat 2.125 des. de "nadeluri" (loturi), pentru care trebuiau să plătească răscumpărare 16.707 ruble, o sumă extrem de mare. Mulţi nu s-au isprăvit cu această povară rămânând şi mai departe săraci, bătuţi de soartă.
La 1897, recensământul localităţilor din Imperiul Rus, populaţia cărora depăşea 500 de loc., a fixat la Climăuţi pe Nistru - 868 de suflete (436 bărbaţi şi 432 femei).
Dicţionarul geografic al Basarabiei, editat în 1904 la Bucureşti, ne prezintă următorul tablou al vremurilor:
"Climăuţi, sat în jud. Soroca, volosti Vad-Raşcu, aşezat pe malul Nistrului, la gura râului Cugureştu, aproape de târguşorul Vad-Raşcu. Are 166 case, cu o populaţie de 979 suflete ţărani români; biserică şi şcoală ţârgovnicească".
Din alte date, despre anul 1908 aflăm că din cei 121 de copii, în vârstă de 8-11 ani rămâneau neşcolarizaţi, analfabeţi - 96. În sat trăiau 996 moldoveni şi 30 evrei. Aici la 1912 s-au organizat cursuri de altoire a viţei de vie pentru agricultorii din albia de sus a Nistrului.
După unirea cu România din 1918, Climăuţii se transformă din sat mănăstiresc în localitate de
frontieră cu pichete de grăniceri.
Instituţia "Casa Noastră", autorizată de Coroana Regală să facă reforma agrară în Basarabia, i-a
împroprietărit pe 185 de săraci din Climăuţi cu 415 ha de pământ.
Satul în acele vremuri număra 350 de case, avea 11 mori de apă, carieră de piatră, şcoală primară, biserică. De o bună reputaţie se bucurau morile lui Grigore Cazacu, Dionisie Buznea, Ilie Păpuşoi, Vasile Lesnic şi a Lidiei Rusu.
Din 1930 şi pînă în 1940 în sat a sporit populaţia cu 200 de suflete, de la 1.505 până la 1.705.
PERIOADA REPRESIUNILOR SOVIETICE
Pe 25 martie 1944, Armata a 4-a de gardă a Frontului II Ucrainean, forţează Nistrul, ocupând satele Climăuţii de Jos, Salcia, Cuhureştii de Sus, staţia de cale ferată Rogojeni şi Ghindeşti.
Trupele germane, italiene şi maghiare s-au retras împreună cu vlasoviştii spre Floreşti. /4/
În perioada războiului II mondial satul Climăuţii de Jos au pierdut 60 de bărbaţi, pe monumentul din sat sunt înscrişi ostaşii:
S. Andronic, G. Buruiană, A. P. Cazacu, A. V. Cazacu, I. Cazacu, M. Cazacu, P. Cazacu, D. Ciobanu, V. Ciobanu, I. A. Ciobanu, I. V. Ciobanu, P. Ciobanu, S. Ciobanu, V. Ciobanu, Ia. Cornos, A. Garbur, D. Garbur, H. Gârlea, V. G. Groza, V. I. Groza, D. lavorschi, A. Lisnic, N. Lopaci, G. Melnic, Ia. Melnic, I. Melnic, A. Moldovan, I. A. Moldovan, I. M. Moldovan, P. Moldovan, I. Pascaru, A. I. Popuşoi, A. T. Popuşoi, A. V. Popuşoi, D. Popuşoi, Ia. A. Popuşoi, I. D. Popuşoi, I. I. Popuşoi, I. T. Popuşoi, N. Popuşoi, P. Popuşoi, B. B. Popuşoi, P. I. Popuşoi, V. Popuşoi, C. Rabovol, G. Rabovol, I. Rabovol, A. Rusu, F. Savelia, H. Sivac, N. Sivac, M. Stoian, S. Ţîcmeister, S. Ţîra, A. Ţurcanu, D. Ţurcanu, F. Ţurcanu, H. Ţurcanu, I. Ţurcanu, V. Ţurcanu.
+ VEŞNICA LOR POMENIRE !
Printre cele 199 familii, ridicate din raionul Cotiujeni şi mânate sub arme la gara Şoldăneşti pentru a fideportate în Siberia, erau şi gospodari din Climăuţii de Jos - Serghei şi Nina Buznea, Victor şi Olga Pâslaru/5/
Bântuit 9 ani de război, foamete organizată şi deportări staliniste, la 1 august 1949 Climăuţi a rămas doar cu 1.489 de oameni.
Ulterior, patru decenii populaţia din Climăuţii de Jos alcătuia o brigadă a kolhozului "Pravda" cu sediul în
Vadul-Raşcov. Satul rămase practic de izbelişte. Dacă în 1979 aici trăiau 1.520 de locuitori (679 de bărbaţi şi 851 femei), apoi în 1989 - cu 207 mai puţini.
În cartea sa de memorii, editată la Tiraspol în 1999, I. Bodiul, prim-secretar a CC al PC a RSSM /6/, recunoaşte elucidând deportările din anii 1941, 1949 şi 1951:
"Conducătorii de soviete săteşti îi includeau în listele chiaburilor pe ţăranii care aveau case mai bune, ca să se mute ei în ele." (pag. 49).
RELIGIE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT - perioada post-sovietică
Punând mână de la mână, în 1989 creştinii au reconstruit Biserica - "Sf. Mare Mucenic Dumitru ", ridicată şi sfinţită de străbuneii lor cu un veac în urmă - în anul 1889.
Şcoala medie incompletă avea la începutul mileniului trei - 14 profesori şi 146 de elevi.
Câte 30 şi mai mulţi ani au muncit în această şcoală învăţătorii: Ion şi Zinaida Melnic, Valentina Prodan, Iulia Rusu, Măria Dascăl, Emilia Gîrlea, Nina Popuşoi, Petru şi Valentina Ciobanu, Mihail şi Elena Voicu, Valeriu şi Natalia Rusu, Nicolae şi Zinaida Popuşoi.
BIBLIOGRAFIE ŞI REFERINŢE
1. Dicţionarul statistic al Basarabiei (Chişinău, 1923),
2. N. Mohov. Ucionnîe zapiski Instituta istorii. Chişinău, 1957
3. Documente privind Istoria României. Veacul XVI. A. Moldova. Vol. III, Bucureşti, 1951
4. Tudor Ţopa, Itinerar documentar-publicistic ilustrat "Localităţile Republicii Moldova", Chiş.,2006
5. Anexa nr. 30 la hotărârea Consiliului de Miniştri al RSSM "Cu privire la deportarea din RSS Moldovenească a familiilor de chiaburi, moşieri şi a marilor comercianţi" din 28 iunie 1949.
6. CC al PC a RSSM – Comitetul Central al Partidului Comunist a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
Informații adiționale
rn Șoldănești
fost jud Soroca
Cod poştal: MD-7213
Primăria comunei Climăuţii de Jos -Tel. (+373) 272-54-244
Preot paroh al bisericii "Sf. Mare Mucenic Dumitru"— Oleg Lachi;