Bun, adverb
Sinonime: bine, aşa, aşa da, cum trebuie.
Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.
Bun (buni), substantiv masculin
Sinonime: bunic.
Bun (bunuri), substantiv neutru
Sinonime: avut, proprietate, avere, avuţie, bogăţie; rod, rezultat, fruct, produs.
Portal Cultural Național