a abate, verb
ortoepie:
ABÁTE
etimologie:
limba franceză abattre
limba latină abbattere
Explicație, sens, definiție, ce înseamnă, ce este Abate DEX
1. (tranzitiv) (reflexiv) (intranzitiv) A (se) îndepărta de la o direcție inițială.
Exemple:
Abătîndu-se din drum, a vizitat ruinele cetății.
2. (reflexiv) [Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri] A se produce în mod violent; a veni, a cădea pe neașteptate, a se năpusti.
Exemple:
După perioada ploilor de primăvară, pe Bărăgan se abătuseră valuri neobișnuite de căldură. MIHALE, O. 489.
3. (reflexiv) (intranzitiv) A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toană, un capriciu; a i se năzări.
Exemple:
Mai dăunăzi îi abătuse strigoaicei ca să-mi puie coarne de fier, ca pe vremea veche. ALECSANDRI, T. I 337
4. (intranzitiv) (învechit) (rar) (figurat) A-și da silința.
5. (tranzitiv) Deprima, descuraja, mâhni, întrista.
Exemple:
Vestea l-a abătut.
6. (tranzitiv) A doborî la pământ.
Exemple:
Crud e cînd intră prin stejari Năprasnica secure De-abate toți copacii mari Din falnica pădure! ALECSANDRI, P. A. 205
7. (reflexiv) (rar) Cădea.
Exemple:
Se abătu cu fața la pămînt: cu mîinile întinse pe lingă cap, înaintă pînă la picioarele bătrînului. SADOVEANU, O. I 277.