COMENTARII Literare
Comentariu literar (de la A la Z) - după Autor
Eseuri și comentarii PERSONALIZATE - despre cele mai importante opere literare pentru Bacalaureat sau școală.
Fabula este specia genului epic, în care, prin intermediul unei întâmplări la care iau parte animale sau plante personificate, se pune în evidență o învățătură.
Fabula este specia genului epic, în care, prin intermediul unei întâmplări la care iau parte animale sau plante personificate, se pune în evidență o învățătură.
Opera lirică este opera literară în care autorul își exprimă gândurile și sentimentele în mod direct, utilizând numeroase procedee artistice -imagini artistice și figuri de stil.
În poezia CRITICILOR MEI poetul se adresează acelor critici literari care, preocupați prea mult de formalități, uită ca principala menire a poeziei este de a concentra gânduri, sentimente, trăiri.
Poezia face parte din Nuvela ”Sărmanul Dionis”, redactată la Viena şi publicată în Convorbiri literare, decembrie 1872 – ianuarie 1873. Dionis, un tânăr sărac, boem romantic, înclinat spre meditaţie filosofică, este autorul fictiv al poemului şi îşi autoironizează sărăcia.
Personajul mitologic, Diana, fiind zeița vânătorii, era adeseori asociată cu animalele sălbatice, pădurile, și cu Luna. Era faimoasă pentru puterea, grația atletică și frumusețea sa.
În ”Doina”, Mihai Eminescu, preocupat de realizarea unei mitologii românești, se oprește asupra istoriei naționale într-o comuniune cu natura, cu ”tot ceea ce aparține fundamental ”poporului”. Aparține genului liric.
Publicată la 1 septembrie 1876, in revista ”Convorbiri literare”, poezia ”Dorința” este o creație definitorie pentru intreaga viziune a marelui poet asupra naturii și iubirii. Construită in jurul temei iubirii și a naturii, in cae motivele tipic romantice (codrul, izvorul, floarea de tei) circulă in modul cel mai firesc, poezia este o vibrantă expresie a bogăției sufletești a poetului.
Poezia EPIGONII - reprezintă manifestul literar al poetului, în care Eminescu exprimă crezul său artistic. Acesta crede că prezentul poate și trebuie să fie modelat, astfel că să atingă măcar o mică parte din ceea ce reușeau, la vremea lor, înaintașii. Autorul e convins că ideile mișcă lumea, iar printre făuritorii ei ar fi și poeții - care dau glas năzuințelor unui neam.
”Floare albastră” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu și publicată la 1 aprilie 1873 în revista ”Convorbiri literare”.
Poezia ”Floare albastră” își are punctul de plecare în mitul romantic al aspirației către un ideal înalt, de fericire, încununat de o iubire pură, desăvârșită.
Titlul ,,Frumoasă-i”este strigătul de admirațe,de bucurie,entuziasm al omul ce tânjește după Natură, după frumusețe și puritate, armonie și freamăt, este nostalgie după Edenul din care în mod natural facem parte… Tabloul naturii îi provoacă privitorului admirație,satisfacție sufletească.
Poezia ”Glossă” a apărut în primul volum editat de Titu Maiorescu în anul 1883.
Poezie de maturitate, publicata la 1 decembrie 1886 in “Convorbiri literare”, meditatia cea mai cunoscuta din lirica eminesciana e un text de o simplitate a discursului exemplara.
Poezia Lacul, publicata la 1 septembrie 1876 in revista Convorbiri literare, alaturi de Melancolie, Craiasa din povesti, Dorinta, se incadreaza in creatile erotice idilice, in care predomina natura cu cunoscutele ei elemente specifice eminescene – lacul, codrul, izvorul, luna etc.
Cea mai de seamă plăsmuire poetică eminesciană, Luceafărul, a apărut în Almanahul Societăţii Academice Social-Literare „România Jună”. “Luceafărul” este un poem romantic, filozofic, alegoric prin teme, motive, viziunea despre lume.
Oda eminesciană este înrudită cu poezia lui Horaţiu prin metrică şi cu marile texte literare ale culturii universale prin absenţa rimei şi prin maxima concentrare a profundelor idei filozofice exprimate.