Tema o formează lupta pentru apărarea fiinţei naţionale şi pentru afirmarea conştiinţei naţionale.

Ideea este că lupta trebuie dusă până la sacrificiul de sine.

Poezia este o chemare la luptă hotărâtă pentru afirmarea idealurilor naţionale („Viaţă-n libertate, ori moarte!“) şi se înscrie în programul Daciei literare. Ea afirmă trezirea conştiinţei naţionale („Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, / În care te-adânciră barbarii de tirani!“). Este susţinută descendenţa romană a poporului român („Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman“). El cheamă sutele de mii de voinici („Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;“), pe toţi bărbaţii („Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!“) să ia armele („Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,“) şi să lupte, aşa cum au luptat românii sub Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ioan Corvin. Poezia este o reacţie faţă de sălbatica teroare maghiară şi austriacă din Transilvania, faţă de violenta agresiune a catolicismului („Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină, / Deviza-i libertate şi scopul ei prea sfânt, / Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, / De cât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!“). Această poezie a devenit imnul naţional.