Ana, .floarea campului" este sotia devotata, pe care nici ploaia spumegata/Ce face paraie/ Si imfla siroaie", nici vantul care paltini ca-ndo-ia, /Brazi ca despoia, / Muntii rasturna" nu o pot opri sa-i duca barbatului ei pranz de mancatura, / Vin de heutura".

Urcata pe schele, ea se-ncrede in sotul ei care ii spune: Stai, mandruta mea,/ Nu le sparia,/Ca vrem sa glumim/Si sa te zidim".

Ana accepta jocul lui Manole de a se lasa zidita. Acesta, desi sufera cumplit, trebuie sa se supuna atat dorintei sale arzatoare de a zamisli manastirea, cat si juramantului facut celor noua mesteri de a o zidi pe cea dintai sotioara" sau sorioara", sosita sa aduca bucate la sot" ori lafrate".

Ana va fi zidita impreuna cu copilasul pe care il poarta in pantece. Acesta este sacrificiul suprem pe care Manole il inchina creatiei sale.