Textul liric este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente direct, prin intermediul unui voci numit eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
Titlul "Cântec de drum" exprimă nuanța muzicală a substantivului,,cântec" și determinantul ,,de drum”care constituie inițierea, calea spinoasă spre ideal, omul trebuia să treacă probele necesare unei experiențe de viață. Simbolul cântecului este expresia sentimentului înălţător,bucuria și muzica inimii îndrăgostite, iar simbolul drumului semnifică existența umană pe pământ
În primul rând, este un text liric, pentru că exprimă direct propriile trăsături ale autorului în mod direct printr-un monolog.Poetul evocă vremea în care a pornit pe drumul cunoașterii,deși nu știa destinația călătoriei sale,nu știa unde-l va duce destinul,soarta,conștient fiind că va înfrunta dificultățile veții.Nimeni și nicio încercare nu descoperise calea grea spre ideal, a devenirii fiinţei umane spre o viață perfectă,împlinită. Drumurile lungi și vechi, bătătorite de alți oameni și ei căutători ai scopului suprem al existenței,al fericirii- sugerează căile dificile,a fost călăuzit de o stea, semnul divin dintre cer şi pământ, speranţa, înţelepciunea, ajutorul de nelipsit în plănuirea viitorului. În drumul spre ideal,omul poate renunța la propriul drum drept,deschis.Ostenit de căutări,se vede întors din drum de apariția iubirii- iubita fiind alintată prin expresia plină de haz și gingășie:,,bat-o focul”,dorindu-i să ardă,să trăiască în flacăra iubirii.
În finalul discursului liric, se întreabă sub forma interogației retorice ironice,meditative: cum ar fi fost viața lui,dacă nu s-ar fi oprit din drum,îndrăgostindu-se. Dacă la început sentimentul era de nerăbdarea de a pleca să cucerească lumea din propria voință,în final este cel de regret ,sentiment inutil.;înțelege că nu poate schimba ceea ce s-a întâmplat, dar poate învăța din experiențe.
În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric prin pronumele la persoana I:,,mi,m”; dar și autoadresarea prin interogația retorică din finalul poeziei;apoi verbele la persoana I:,,știam”(aflasem);,,voiam”-verbe la timpul imperfect care sugerează confuzia,deruta începuturilor, dar și lipsa oricăror stări optimiste, interioare ale poetului, fiind proiectate în veșnicie, eternitate, actiunea lor neavând finalitate.Verbele la modul condițional optativ :,,aș fi fost,nu m-aș fi oprit,aș fi vândut” la timpul perfect accentuează tonalitatea subiectivă – uimirea, o experienţă lirică imaginată.
În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic folosit, care creează imagini închipuite,așteptate prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile: imaginea vizuală: „pe drumuri lungi”...;epitetul triplu:" drumuri lungi și vechi, bătătorite”sugerează căile dificile din orice timp în căutarea unui scop în viață,dar și a iubirii.Metafora,,stea-icoana unei lumi întrezărite”subliniază ideea că fiecare suflet îşi are drumul său,aspirația,destinul nedeslușit,dar căutat. Liniile de pauză separă o structura de restul poeziei, fiind o construcţie incidentă: ,,Dar într-o zi o fată - bat-o focul -".Limbajul artistic se prezintă și prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsura de 10-11 silabe, rimă îmbrățisată, ritm trohaic.
În concluzie, textul ,,Cântec de drum" este liric, deoarece, prin vocea lirică, autorul comunică în mod direct emoții și gânduri legate de apariția iubirii în viata omului,în căutarea unui drum al vieții,folosind un limbaj expresiv. Simbolul cântecului exprimă bucuria și muzica inimii îndrăgostite, iar simbolul drumului semnifică existența umană pe pământ.