Cea mai de seamă plăsmuire poetică eminesciană, Luceafărul, a apărut în Almanahul Societăţii Academice Social-Literare „România Jună”. “Luceafărul” este un poem romantic, filozofic, alegoric prin teme, motive, viziunea despre lume. 

>> poemul LUCEAFĂRUL de M. Eminescu

tablourile poemului :

Poemul este alcătuit din patru tablouri: 1) dragostea dintre fata de împărat și Luceafăr; 2) idila dintre Cătălin și Cătălina; 3) călătoria Luceafărului spre Demiurg pentru a cere dezlegare de nemurire; 4) reintoarcerea Luceafărului la locul lui pe cer și constatarea că fata de impărat nu s-a putut rupe din cercul ei strîmt.

Planul uman – terestru: fată, mireasă, copil; mări, oceane, valuri, apa; cărări, văi, dealuri, crînguri; corăbii; castel; mîndru tinăr; trestii, tei, flori; Pămint; Cătălina; Cătălin; oameni.

Planul universal – cosmic: Luceafăr, fecioara, luna, stele, bolți, rază, cerul, inger, soare, Demiurg.

motivele pirn care se concretizează cîteva din temele poemului:

a)      Tema iubirii. Motive: Zburătorul (Și pas cu pas in urma ei/ Alunecă-n odaie), Hyperion (Ea il privea cu un surîs/ El tremura-n oglindă), Luceafărul (Cobori in jos, luceafăr blind,/ Alunecînd pe-o rază,/ Pătrunde-n casă ca in gînd/ Și viața-mi luminează), Cătălin (Și ca să-ți fie pe deplin/ Iubirea cunoscută,/ Cînd sărutindu-te mă-nchin,/ Tu iarăși mă sărută).

b)      Geniul. Motive: mortul viu (Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scînteie-n afară), înger (Un inger se arată), Demiurgul (Și din a chaosului văi/ Jur imprejur de sine,…/ Cum izvorau lumine), fulger (Și s-arunca fulgerător).

c)      Timpul. Motive: fortuna labilis (Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște), noapte (O, dulce-al nopții Domn,/ De ce nu vii tu? Vină!), somn (Iar eu vorbind cu el in somn/ Oftind din greu suspină).

d)     Natura/ cosmosul. Motive: teiul (Sub șirul lung de mîndri tei/ Ședeau doi tineri singuri), spațiul (Din goluri a se naște), lună (Și lună intre stele), pămint (Pămintu-n lung și marea-n larg).

Antiteze: naștere – moarte (Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște), om comun – geniu (Și apa unde-au fost căzut/ In ceruri se rotește,/ Și din adinc necunoscut/ Un mindru tinăr crește), refuz – acceptare (Iar tu să-mi fii mireasă/ Dară pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodată).