Simbolismul aduce in literatura romana o noua conceptie despre poezie si o tehnica artistica innoitoare, inscriindu-se intr-o zona mai larga a sensibilitatii moderne, pregatind curentul modernist manifestat in perioada interbelica.
Simbolismul autentic bacovian(1881-1957), cel mai mare poet simobolist romanl poezia sa imbina toate trasaturile esentiale ale simbolismului. Simbolismul depresiv este izvorat din inadaptarea sociala, culvitarea simbolului si a sugestiei ca modalitati de a surprinde corespondentele eului cu lumea si preferinta pentru culori intunecate.
Poezia “Nervi de primavara” scrisa de George Bacovia apartine curentului literar simbolism.
Titlul poeziei este alcatuit din doua substantive comune legate printr-o prepozitie simpla “de”, in care in sens denotativ seminfica o stare de nervozitate, aigtatie aparuta odata cu aparitia anotimpului primavara. In sens conotativ, titlul semifica starile sufletesti nelamurite, confuze, transmise pe calea sugestiei.
Sugestiaeste calea de exprimare a corespondentelor/legaturilor dintre lucruri cum ar fi adjectivele (parfumata, nou, clar) care descriu imaginile artistice formate si substantivele (oras, fabrici, taranii, pamantul) care prezinta mediul citadin.
Tema poeziei este prezentarea mediului citadin ca fiind un loc de corespondenta. Motivele literare au fost mentionate anterior.
Textul poetic este structurat in 6 strofe, 3 catrene si 3 strofe formate dintr-un singur vers, fiind numite vers liber sau vers alb.
Interesul pentru mediul citadin, omul si munca sa pentru a-si castiga existenta face ca marcile lingvistice ale eului liric sa fie aproape absente, fiind sugerate indirect “taranii pe haul de campie”, “la geamul..o pala lucratoare/ Arunca o privire”.
In poezia bacoviana, exista mai multe ipostaze ale eului liric, acelea fiind fiinta claustrata, fiinta ratacitoare, fiinta degradata si bolnava, fiinta amenintata de lumea in expansiune sau cadere, fiinta cazuta in infantilism ca forma de instrainare si fiinta bufon ce are alaturi doar rasul.
In textul “Nervi de primavara” exista ipostaza eului liric ca fiind o fiinta ratacitoare.
In prima strofa se descrie o imagine a unui oras care este ansamblat de cultivarea senzatiilor muzicale “In oras suspina un vals de fanfara”. Primavara este asemanata cu o imagine colorata cu un miros placut si “vibrari de violet”, astfel culoarea predominanta fiind violet (o culoare inchisa), iar vitrinele fiind formate din geamuri (sticla) semnifica un obiect static, nemiscat, dar totusi vulnerabil. Aici este surprinsa ipostaza eului liric de fiinta ratacitoare, pierduta. Verbul “suspina” participa la crearea personificarii “suspina un vals de fanfara” si transmite o stare sufleteasca de nestiinta, confuzie.
Al doilea catren descrie din nou o imagine de primavara, clara si insorita si un geam al unei fabrici de unde se poate observa o fata care priveste “zarea de azur”, semnificand zarea albastra. Ipostaza eului liric se regaseste si aici ca fiind o fiinta ratacitoare, un om obisnuit, la munca, prins in treburile sale, privint lumea din interior prin intermediul unui geam.
Al treilea catren ii afiseaza pe oamenii lucratori de pamant, care doar asta sunt obisnuiti sa faca. Pamantul, pentru ei, semnifica o sursa de venit, singura lor speranta la viata. Eul liric este reprezentat de ipostaza de om ratacit.
Repetarea obsedanta a unor cuvinte(primavara), a anumitor vocale “o” si prezenta unui refren este o caracteristica a simbolismului. Cele trei versuri care sunt intercalate dupa fiecare catren si sunt bazate pe cuvantul primavara, fiind o idee enervanta pentru a scoate seminficatia substantivului nervi din titlu in evidenta.
In primul vers liber, “visuri si pareri” semnifica un nou inceput de teluri, scopuri si idei asupra vietii, in al doilea vers liber se pune accent pe impactul trecutului asupra prezentului “O noua primavara pe vechile dureri”. Durerea este substantivul care face legatura cu trecutul si isi pastreaza amprenta in prezent prin adjectivul “vechile”, iar in al treilea vers este o intonație de tip special (un semn de intrebare urmat de semnul exclamarii), bazata pe ideea de viitor, acest lucru remarcandu-se prin verbul “va fi”, sperandu-se la un cantec ale altor primaveri, o noua viata.
Lanivel morfologic, verbele la prezent (suspina, zvoneste, arunca, apar, se simte, ramane) accentueaza ideea de prezenta a primaverii in oras.
La nivel stilistic, se remarca sinestezia “Primavara – o pictura parfumata cu vibrari de violet”.
Avand in vedere aceste caracteristici, in poezia “Nervi de primavara” scrisa de George Bacovia se regaseste ipostaza eului liric ca fiind o fiinta ratacitoare