Încă din cele mai vechi timpuri, omul a interacționat cu elementele naturii și s-a simțit frate cu acestea.

Poezia SALCÂMI de A.E. Baconski este o creație lirică pe tema amintirilor din copilăria demult trecută. Textul prezentat are la bază un monolog discret al poetului singuratic cu lumea, care exprimă o atmosferă duioasă și melancolică. El își compune o ipostază de visător al amintirilor despre trecut, strânse în memorie, iar revederea cu arborii face posibilă reîntoarcerea anilor care au trecut. Salcâmii constituie elementul păstrător al tradiției, legăturile pe care le au cu începutul de viață.

O primă secvență care face trimitere la legătura poetului cu elementele trecutului o constituie destăinuirea sentimentală, care este adresată direct salcâmilor, precum unor ființe: ,,îmi amintiți copilăria’’, simțindu-i ,,frați’’, cuvânt ce se repetă în versurile poeziei. De asemenea, finalul textului, care se încheie prin repetiția primelor versuri, omul matur mărturisind reîntoarcerea la copilărie, care evidențiază tumultul de sentimente care îl copleșesc.
O figură de stil sugestivă pentru comuniunea poetului cu trecutul o reprezintă interogația: ,,Mai trăiți, salcâmi, ori ați fost tăiați’’, urmată de repetiția ,,frați ai mei, frați’’, arătând neliniștea și grija pentru toate încercările la care ar fi fost supuși aceștia odată cu scurgerea anilor.

Ideea acestui text mă trimite cu gândul la copilăria pe care am petrecut-o la bunicii mei, când eram fericit cu vișinii din grădină, cu care mă conectam și mă simțeam liniștit și iubit, însă cu trecerea anilor am început să mă gândesc la ei într-un mod nostalgic.

Poezia are un mesaj profund, cu o cheie pe care merită să o descifrăm, iar discursul liric este plin de melancolie, accentuând și îndemnându-ne să revenim la trecut ori de câte ori simțim nevoia.