Poezia este o scurtă povestire, în care autorul  reușește personificarea unui cățel în vederea satirizării obiceiului de a fura. Se poate spune că această poezie reprezintă de fapt o fabulă.

Măiestria poetului este cu atât mai mare cu cât prezentând caracteristicile unei fabule întrunește ca mijloace artistice personificarea, metafora, dar și morala de la sfârșitul poeziei specifica fabulelor.

Ca și curent artistic vom găsi în poezie mai multe argumente ce denotă modernismul.

Titlul este unul sugestiv, în care se face cunoscut personajul principal al fabulei și anume cățelușul Zdreanță. Epitetul „zdreanță” induce cititorul la un lucru uzat, peticit și vechi. Dar, în poezie este utilizat ca nume al cățelului, fiind un cuvânt ce îl definește pe acesta. Cățelul Zdreanță fiind un câine:

  • Flocos;
  • Ciufulit;
  • Zdrențuros;
  • Cu pete.

Portretul lui Zdreanță

Începutul poemului este dat de o interogație retorică ce are ca obiectiv principal captarea atenției cititorului. Versurile care conduc la acest obiectiv sunt: „L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,/Cel cu ochii de faianţă?”

Poetul reușește să contureze portretul cățelului, trezind amuzamentul celor mici prin înfățișarea acestuia:

E un câine zdrenţuros/De flocos, dar e frumos./Parcă-i strâns din petice,/Ca să-l tot împiedice,/Ferfeniţele-i atârnă/Şi pe ochi, pe nara cârnă,/Şi se-ncurcă şi descurcă,/Parcă-i scos din calţi pe furcă./Are însă o ureche/De pungaş fără pareche.”

Această descriere este una specifică universului lui Arghezi, în care ipostaza jucăușă pune amprenta pe portretul cățelului personificat.

Isprava lui Zdreanță

În următoarele versuri se prezintă pozna cățelului Zdreanță. Fiind cuprins de dorința de a mânca un ou, acesta urmărește găina cu intenția clară de a sustrage oul. Versurile care prezintă năzbâtia lui Zdreanță sunt următoarele:

Dă târcoale la coteţ,/Ciufulit şi-aşa lăieţ,/Aşteptând un ceas şi două/O găină să se ouă,/Care cântă cotcodace,/Proaspăt oul când şi-l face./De când e-n gospodărie/Multe a-nvăţat şi ştie,/Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,/Se strecoară pe furiş./Pune laba, ia cu botul/Şi-nghite oul cu totul.”

Poetul descrie fapta în cele mai mici detalii, reușind să trezească suspansul cititorilor mici. Dar, isprava lui Zdreanță nu rămâne nepedepsită deoarece acesta este surprins de gospodină.

Morala poeziei

Pentru a-l dezvăța de acest obicei greșit, gospodina i-a dat o lecție lui Zdreanță. Această lecție are ca obiectiv conștientizarea obiceiului greșit și nerepetarea faptei. Versurile ce desprind această morală sunt următoarele:

„- „Unde-i oul? a-ntrebat/Gospodina. – „L-a mâncat!”/”Stai niţel, că te dezvăţ/Fără mătură şi băţ./Te învaţă mama minte.”/Şi i-a dat un ou fierbinte./Dar decum l-a îmbucat,/Zdreanţă l-a şi lepădat/Şi-a-njurat cu un lătrat.”

Finalul poeziei este reprezentat de un monolog din care se desprinde ideea că pedeapsa dată de gospodină a dat roade, iar cățelușul Zdreanță și-a învățat lecția. Monologul lui Zdreanță este redat de versurile următoare:

Când se uita la găină,/Cu culcuşul lui, vecină,/Zice Zdreanţă-n gândul lui/”S-a făcut a dracului!””.

Morala ce se desprinde din această frumoasă poezie este că: furtul este o un obicei greșit ce este pedepsit. Copii pot înțelege ușor mesajul datorită modului în care poetul a reușit să contureze povestea, avându-l în prim-plan pe prietenul cel mai bun al omului – câinele.

Poezia Zdreanță – Limbajul artistic al textului liric

Cu toate că această poezie este una scurtă, textul liric este încărcat de numeroase figuri de stil ce contribuie la ilustrarea portretului lui Zdreanță. Figurile de stil regăsite în poezie sunt următoarele:

  • Epitete stilistice: “de faianță”, “flocos”, “zdrențuros”, “ciufulit”;
  • Comparații: “Parcă-i strâns din petice”, “Are însă o ureche/De pungaş fără pareche.”;
  • Aliterații: “pe brânci”, “grăbiș”;
  • Personificare: “Zice Zdreanţă-n gândul lui/”S-a făcut a dracului!””.

O tehnică artistică ce se regăsește în poezia Zdreanță este interogația retorică și are rolul de a capta atenția cititorilor.

Muzicalitatea versurilor este redată de ritmul trohaic și măsura de 7-8 silabe.

Concluzii

  • Poezia Zdreanțăreprezintă una dintre cele mai  îndrăgite poeme pentru copii, scrisă de Tudor Arghezi.
  • Întreaga poezie se concentrează pe înțelegerea unei morale de către copii, folosind ca mijloc de comunicare poezia.
  • Limbajul lui Arghezi în ceea ce privește lirica pentru copii este unul încărcat de sensibilitate, iubire pentru viețuitoarele mici și cunoaștere, acestea fiind aspecte definitorii ale copilăriei.
  • Titlul este unul sugestiv, în care se face cunoscut personajul principal al fabulei și anume cățelușul Zdreanță.
  • Un element esențial al universului poetic al lui Arghezi este reprezentat de literatura pentru copii, mai exact de poeziile ce aduc în prim-plan perspectiva ludică.
  • Îmtr-o manieră inocentă și ludică este descrisă isprava lui Zdreanță, care în final nu trece nepedepsită.
  • În spatele acestei deosebite poezii se află o morală, ușor de desprins de către cei mici: furtul mereu se va pedepsi.
  • Prin intermediul figurilor de stil (epitete stilistice, comparații, personificări) s-a conturat o frumoasă povestire pentru copii.
  • Poezia Zdreanță este un poem emblematic pentru lirica românească pentru copii, cunoscut pentru morala sa.