Textul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul își exprimă, în mod direct, gândurile, ideile și sentimentele, prin intermediul vocii eului liric și cu ajutorul resurselor expresive.
Opera dată este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct și însumează mai multe caracteristici distincte.
Caracteristici:
- principala instanță a comunicării poetice o constituie eul liric, care își face simțită prezența, la nivelul textului, prin intermediul mărcilor lexico-gramaticale/indici morfologici: verbe/pronume la persoana I/a II-a;
- sunt prezente o gamă vastă a procedeelor artistice: figurile de stil creează imagini artistice, încât limbajul abundă în expresivitate, iar cuvintele dobândesc sens figurat;
- eul liric se află în diverse ipostaze: contemplator, visător, nostalgic, îndrăgostit, revoltator, însingurat;
- sunt prezente elemente de prozodie: rimă, ritm, măsură;
- tiparele textuale folosite sunt: descriptiv și monologul liric.
Titlul poeziei ,,Într-un lac’’, de Tudor Arghezi este sugestiv și se găsește într-o strânsă legătură cu semnificațiile profunde ale textului. El stabilește un loc, ,,un lac’’, ce simbolizează ochiul pământului, un rai iluzoriu ,,oglindă a cerului’’, iar articolul nehotărât ,,un’’ transformă un loc oarecare într-unul distinctiv, feeric. Contemplând un peisaj nocturn, încântător, eul liric este fermecat de strălucirea astrului, care-și caută lumina pe luciul lacului.
Contemplând un peisaj nocturn încântător, eul liric este fermecat de strălucirea astrului care-și caută lumina pe luciul lacului.
Poezia „Într-un lac“ prezintă imaginea lunii oglindite pe chipul lacului, ochiul pământului, în care lumina, semn al cunoșterii, al adevărului, descoperirea misterului întreține feeria naturii. Nedumerit, poetul se întreabă ce iscodește luna prin apa lacului. Răspunsul îl găsește urmărind felul în care în noapte, în timpul miraculos, luna ,,își curăță” lumina pură-este acesta un ritual de purificare în care este limpezită natura și soarta omului. În apa rece a iernii, încremenită luna nu-și mai oglindește chipul luminos,este înconjurată de neguri posomorâte, micșorată de dureri, imagine contrastantă, îndurerată, lipsită de viață; lacul este astfel loc al vieții și al morții.Căutându-și chipul în apă,fântână a tinereții veșnice, luna își arată dorința de nemurire, tocmai pentru că apa purifică, vindecă şi întinereşte. Lacul ca oglindă a cerului este un reflex al infinitului,al regăsirii eternului efemer, trecător.
Eul liric îşi face simţită prezenţa în descrierea peisajului unic,al singurătății, al trecerii în altă lume,în care luna este un element al cadrului nocturn.
În poezie se remarcă postura de spectator a eului liric.
Prozodie:
Măsura este de 8 silabe; rima este împerecheată, ritmul este trohaic, structurată pe trei catrene.
Interpretarea unor figuri de stil:
Limbaj artistic creează imaginiea vizuală a lunii, poetul îşi exprimă emoţiile în atmosfera luminoasă a nopții.Tabloul este stăpânit de lumina albă,liniștită,ireală,misterioasă a lunii.
Epitetele cromatice:,,lac alb de lumină;lună plină,pată de argint necurățată,ceață sură”accentuează misterul și farmecul naturii;iar metaforele populare:(luna),,farfurie goală;blid;cu,,pată de argint”;evocă frumusețea, dar și lumina în imensitatea întunecimii.
Lacul este personificat exprimând astfel o relaţie între natură şi sentimentele poetului-spectator al unor imagini inedite.Interogația retorică,,Ce mai caută și luna/tot în lacuri totdeauna?”exprimă nedumerirea poetului,văzând alăturare luminii lunii cu apa, reflectată ca o tainică îmbrățișare a lor.
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură de 8 silabe, rimă împerecheată şi ritm trohaic.
Compararea textului liric cu o altă operă studiată sau citită
Ideea acestui text mă trimite cu gândul la opera ,,Lacul’’, de Mihai Eminescu, care pune în lumină imaginea unui loc feeric, personificat, aflându-se într-o permanentă conectare cu trăirile interioare ale eului liric.
Asemănarea o reprezintă tipul de peisaj descris: peisajele din natură, ce au în centrul lor apa, element primordial, simbol al vieții, al regenerării și al purității.
O deosebire dintre cele două texte constă în temele poeziilor: textul lui Arghezi abordează tema cunoașterii, prin prisma lacului, care devine ochiul pământului, simbol al adevărului, al descoperirii misterului, ce întreține feeria naturii, în vreme ce, poezia lui Eminescu surprinde tema naturii, care se îmbină armonios cu iubirea, ce ar fi putut fi împlinită , dacă nu era în planul oniric (al visului), însă lacul devine martorul trăirilor eului îndrăgostit.
Poezia ,,Într-un lac’’, de Tudor Arghezi este o veritabilă pledoarie pentru frumusețea naturii.