Pastelul este o opera lirica în care poetul descrie în versuri un tablou din natura, exprimându-și în mod direct sentimentele legate de frumusețea naturii cu ajutorul a numeroase imagini artistice și figuri de stil ca în cazul de față, 'lăcrămioarele dulci mirositoare', o imagine puternic olfactivă prezenta din prima strofă.
Prin folosirea pronumelui personal, la persoana a doua, plural, 'voi', poetul se adresează în mod direct, lăcrămioarelor pe care le metaforizeaza cu ' lacrimi de ingeri' 'picate din cer'. Epitetele 'mici' , 'curate' și 'duioase' evidențiază puritatea și delicatețea acestor flori.
Aluzia metaforică a 'lacrimilor de ingeri' cat și a 'duioaselor plangeri' întăresc ideea de sublim, dar creează și un tablou acustic liniștitor. Asocierea cu substantivul 'ingeri' reliefează liniște sufletească, deci apropierea poetului de natură.
Epitetul 'dulci mirositoare' întregește un tablou olfactiv al celor mai firave și frumoase flori, lăcrămioarele.
Sentimentele poetului desprinse din acest tablou mirific sunt de extaz prin folosirea negatiei exclamative 'n-are-n lume nici o floare'!