Și fața lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Și din șuvoaiele de apă.
Ca-n încleștarea agoniei
S-afundă iar și iar se suie.
Izbește-n porțile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Și iar s-afundă... și se suie!
Voiculescu - TREC VREMILE - Versuri, poezie