Pe coaste ierburi spânzură nebune,    
Vîlvoi de flori, salcâmi ies la uluci,        
Duc tei adânci miresme în zăbune
Şi-i verde viersul mierlelor prin nuci.

S-amestecă în clocot firi şi lume,       
Foi bat în vânt, aripi aşteaptă-n ou,
Şal nou de ape-i lacul fără spume,
Răsfrîngerea de sălcii un ecou...

E primăvară pînă-n slăvi...Şi grele
De seva cerului ţâşnită-n nori,
Azurul înfrunzeşte rândunele
Şi zările dau muguri de cocori