Cele mai cunoscute poezii de Grigore Vieru pentru copii.

Grigore Vieru este, unul din cei mai mari poeți pentru copii din literatura română și chiar din literatura lumii. Elocvente sunt tirajele impresionante ale carților de versuri pentru copii, dintre care Albinuţa – abecedar pentru preșcolari – a ajuns la cifra de peste o sută de mii de exemplare, dar și conferirea, în 1988, a celei mai înalte distincții din domeniul literaturii pentru copii – Premiul Andersen.

Poeziile pentru copii ale lui Grigore Vieru au un vădit caracter educativ. Prin catrenele sale pe care copiii le pot memoriza cu uşurinţă datorită ludicului şi muzicalităţii din ele, Vieru altoieşte în conştiinţa micilor cititori valori general-umane, respectul faţă de părinţi, dragostea pentru patrie şi pentru limba maternă.

 


poezii de Grigore VIERU pentru copii:

(în ordine alfabetică)

 


poezii pentru copii de Grigore Vieru  TOP 20

în ordine descrescătoare a vizualizărilor (cele mai citite)

 

Mama

Foicică dulce poamă
Toată lumea are mamă, 
Melcul, iedul, ursulică, 
Puiul cel de rândunică.

Fuge noaptea şi dispare
La tot puiul bine-i pare 
Că din nou e dimineață
Şi-şi vede mama la faţă.

 

Frumoasa-i limba noastră

Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră, 
Cu drag și cu mirare
Asculta limba noastră.

De-ar spune si cuvinte
Când cântă la fereastra, 
Ea le-ar lua, știu bine, 
Din, sfânta, limba noastră.

Patria

Piatra asta e o pâine caldă.
Vântul ăsta e un vin domnesc.
Si pelinul - busuioc sălbatic.

Vine ziua aurindu-mi pâinea.
Vine seara aromindu-mi vinul.
Vine mama îndulcindu-mi gândul.

 

Dorul și limba

Cerul e țesut din stele, 
Luncile – din floricele, 
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.

Din pământ izvorul iese, 
Grâul – din semințe dese, 
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.

Razele ne vin din soare, 
Iar miresmele – din floare, 
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.

 

Măicuța

Se aduna flori si stele
Pe sub seara
In jurul măicuței mele, 
Pe sub seara.
Si intreaba toate cele
Pe sub seara
Si ea sfatuie cu ele, 
Pe sub seara.

Tot o fuga albinuta
Dimineata, 
Uda-i este camasuta
Dimineata, 
Nu intreaba nimicuta, 
Dimineata, 
Ca-i grabita ca maicuta
Dimineata.

 

Mă rog de tine

Ma rog de tine, ploaie, 
Când zbori către planete, 
Stropește gura mamei
Si-o apară de sete.

Ma rog de tine, codru
(Caci anii tai tot fi-vor)
Cuprinde-i cald ființa
Si-o apara de vifor.

Ma rog de tine, iarba, 
Mângâie-i talpa goala
Si sarea grea din oase
Si-o apara de boala.

Ma rog de tine, munte, 
Cat zboru-o sa ma poarte
Saruta ochii mamei
Si-i apara de moarte.

 

Tu, iarbă, tot ai mamă?

Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă:
Atunci când înverzești, 
De ea îţi amintești.

Tu, floare, tot ai mamă?
De ai, de bună seama:
Atunci când înflorești, 
De ea îţi amintești.

Tu, steaua, tot ai mamă?
De ai, de bună seama:
Atunci când te ivești, 
De ea îţi amintești.

 

Puișorii

- Pui golași cum stați în cuiburi
Fără plăpumioare ?
- Ne’nvelim cu ale mamei
Calde aripioare

- Dar când mama nu-i acasa
Si ploița cerne?
- Ne-velim atunci cu frunza
Ramurii materne

- Daca n-o sa vina mama
Si-o sa cada frunza?
- Cum sa nu mai vina mama ?
- Cum sa cada frunza ?

 

Bunica

Tot mai mică, tot mai mică:
Ia, o floare, o furnică, 
Ia, o lacrimă sub soare!
De ce oare, de ce oare?

 

 

Băiețașul din ochii mamei

Ai, in ochii mamei mele
E un băiețaș pitic!
Tare seamănă cu mine
Numai ca e foarte mic!
Fără dansul, știu eu bine, 
N-as putea trai defel.
Daca nu-i o zi acasa, 
Imi e tare dor de el.
E tarziu, si baietasul
La culcare e poftit.
Cu pleoapa ei si geana
Strans maicuta l-a-nvelit.
Nu mai e de-acum lumina-n
Casa lui cat o aluna
Si-o s-adorm si eu acusa.
Noapte buna! Noapte buna!

 

Două Mere

Iar e toamnă. Zile calde.
Frunza ruginie cade.
Frumușel cei mici se spală
Si se duc cuminți la școală.

Maica în ghiozdan le pune
Câte doua mere bune
Si creioane, carți, caiete
Si le da în mâini buchete.

Eu sunt mic, rămân acasă, 
Vreau sa plâng, ca nu ma lasă…
Si-mi aduce mama mie
Mere mari, o farfurie.

Însa ce sa fac cu ele?
Fie chiar sa-mi dea si-o poala.
Eu vreau doua, doua mere, 
Dar sa le mănânc la școală.

 

Mulțumim pentru pace

Mama pâine alba coace, 
Noi zburdam voios, 
Pentru pace, pentru pace
Mulțumim frumos.

Tata fluiere ne face, 
Noi cântam duios.
Pentru pace, pentru pace
Mulțumim frumos.

Înfloresc în jur copacii, 
Ceru-i luminos.
Pentru pace, pentru pace
Mulțumim frumos.

 

Primăvară

Iese iarbă luminoasă, 
Rândunică vine-acasă.
Cald e soarele-n câmpie
Că un ou de ciocârlie. 

 

FLOAREA - soarelui

Într-o tânăra gradina
Dintr-un sat frumos, bogat, 
Am văzut o răsărită
Carei ochii i-au legat.
Înțeleg ca nu degeaba, 
Ci de pasări care zbor.
Totuși e neomenește
Sa legi ochii unei flori.
Nu mai știe-n care parte
E acuma Soarele.
Amarata se gândește:
„Poate ca nici nu mai e!“
Doamne, cum slutit-am floarea, 
O am cunoscut abia.
Ieri, crăiasă fără seamăn, 
Azi te poate speria.
Un copil de ea aseară
Chiar s-a speriat puțin.
Latră-n fața ei cățelul
Ca la dușman si străin.
E si pâine, si la pâine, 
Si căsuța, si cărbuni.
Dar ceva in viata asta
Nu-i la cale, oameni buni.

Nu-i la cale, cum sa fie, 
Dacă, omule, in loc
Sa-i spui florii: „Buna ziua“, 
Ii pui carpele pe ochi.
Elei, soro, cum îmi vine
Cârpa de pe ochi sa-ti scot, 
Sa fugim si sa ne-ascundem
Si de bine, si de tot.
Sa luam cu noi si cucul
Care-a mai rămas pe lunci.
Sa vedem ce-a zice omul, 
Sa vedem ce-a zice-atunci?!

 

Iarna

Fuga-fuga, 
Cu fuguța, 
Iese-afara
Săniuța.
Ninge, ninge, ninge, ninge
Si-a rămas
In pom, o minge.

 

Rândunică - rândunea

Rândunică-rândunea, 
Cum clădești căsuța ta?!
Țipă-țipă, 
Cu aripa, 
Cioc-boc, 
Cu micul cioc!

 

Tata

Tata, eu nu stiu de ce
Nu te-au pus in cântece
Ca pe măiculița mea
Care viata datu-mi-a.
Tu ca dansa ne iubești
Si ca ea îmbătrânești, 
Tata.

Rele-n viata sunt de-ajuns, 
Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns.
Mai iei cate-un păhăruț, 
Dar nu uiți sa ne săruți, 
Tata. 

La necaz si bucurii
Tu ai, tata, mulți copii, 
Ca si mama-i pruncul tău, 
O ferești de tot ce-i rău.
Asta-i bogăția ta
Si nu-ti trebuie alta, 
Tata.

Nu ne spui vorbe de dor, 
Dar ades in locul lor
Mana tu pe cap ne-o pui
Si mai draga vorba nu-i.
Mai mult taci decat vorbești, 
Dar noi stim ca ne iubești, 
Tata.

 

Cum se spală ariciorii

Aricioaica-n umbra florii
Îsi grijește ariciorii, 
Îi tot spală de cu zori
Pe botic si ochișori.

Doar pe spate, doar pe spate
Sa-i grijească nu mai poate.
Ariciorii, așadar, 
Stau cu spatele murdar.

Si-s spălați abia când ploua, 
La o luna sau chiar doua.
Bucurați-va, mai pici, 
Ca nu sunteți pui de-arici.

 

La școala iepurașilor

Iepurașilor li-i data
O problemă complicată.
Si în bănci perechi – perechi, 
Scriu pe frunze de curechi
Tot cu morcovi subțirei:
Un fel de creion la ei.
Unul de atât gândit, 
Sta în banca neclintit
Cu creionul dus la gura, 
Necăjit fără măsură, 
Si tot cată în plafon
Si tot roade din creion.

 

Ploaia

Vine ploaia peste lunci
Cu picioare-albastre, lungi!
Pic-pic-pic, pic-pic-pic, 
Grâul creste mare-n spic!

Iată, ca pe țârâieci, 
Prind în palme stropii reci.
Ploaie, tu de unde știi
Sa crești pâine în câmpii?!

 

Vreau să plouă …

Vreau să plouă roşu, 
Vreau să plouă galben, 
Vreau să plouă-albastru, 
Vreau să plouă verde.

Dar nu plouă roşu, 
Dar nu plouă galben, 
Dar nu plouă-albastru, 
Dar nu plouă verde.

Voi zbura la cer eu, 
L-oi boi în roşu, 
L-oi boi în galben, 
Şi-n albastru, verde.

Şi-o să plouă roşu, 
Şi-o să plouă galben, 
Şi-o să plouă-albastru, 
Şi-o să plouă verde.

VREAU SĂ PLOUĂ poezie - de Grigore Vieru