Exista o amintire
Curata ca lacrima mamei:
Semănatul.

Dupa semnul crucii
Pe care ni-l facem
Nu se afla pe lume
Un mai drag ritual.
Semanand, parea ca
Aruncam semintele
In palma
Lui
Dumnezeu.
Venea apoi seceratul
La fel de luminos
Cand parea ca
Ajungem cu el in cer.
Sa ai pamant si in cer -

Aceasta ar fi
Fericirea cea mare!
Mirifica mireasma
De grau copt, basarabean, 
Ajunge pana aici
Pe-americanul taram.
Pe ea pasi-voi
Ca
Hristos pe ape
Pe drumul care duce
Spre pragul parintesc.

Si-n clipele din urma
In ea, topi-ma-voi, 
In dulcea mireasma de-acasa, 
Amestecat cu glasul ciocarliei
Si-ai mamei suflet insorit.
Acolo sa ma cautati.
Copiii mei.

PĂMÂNTUL DIN CER poezie - de Grigore Vieru