Știu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra carții Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci sa nu închideți cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsați așa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Sa citească mai departe
Ce n-a reușit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânșii
Al străvechii slove bucium,
Așezați-mi-o ca pernă
Cu toți codrii ei în zbucium.
LEGĂMÂNT poezie - de Grigore Vieru
>> Vieru - LEGĂMÂNT - Comentariu Literar