A fost război.
Ecoul lui
Si-acum mai este viu.
Cămăşi mai vechi, mai noi
Amară amintire de la fiu.

Fiind atâta
La izvor spălate,
S-a ros de-acum uzorul
Şi, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Si nu le-a imbrăcat de mult
Feciorul.
Cămăşi mai vechi, mai noi
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea si gândul.
Şi iar luând cămăşile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieţii hora-n sat,
Şi fete multe-s:
Câte-n flori albine:
Si-atunci
Băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?


CĂMĂȘILE poezie - de Grigore Vieru