Iar buzele tale sunt, mamă, 
O rană tăcută mereu, 
Mereu presurată cu țărna
Mormântului tatălui meu.
O, buzele ce sărutară
Al tatei mormânt
Mai mult ca pre dânsul, 
Pre tata, -n
Putinii lui ani pre pamînt.
Acuma cînd nu te poti, mama, 
De sarea din sale pleca, 
Cine ridica mormîntul
Spre gura uscata a ta?!

BUZELE MAMEI poezie - de Grigore Vieru