Bre muscale, am ostenit
Sa te-ascult necontenit, 
Sa te-ascult neîncetat
Ca m-ai fost eliberat;
Ca m-ai ajutat isteț
Sa trăiesc un timp măreț, 
Ca ma-mbraci, ca m-ai născut, 
Iar eu ma uit peste Prut.
Dar ce fel de ajutor
Când mai sunt măturător
Al străzii pe care stai
Plina zilnic de-ntâi Mai?!
Si ce fel de falnic timp
Când muncesc ca robu-n câmp, 
Când ficatul mi-i distrus
De otravuri ce-ai adus, 
Când ne mor copiii-n leagan, 
Iar tu cânti pe sub mesteacan
Si te bati cu pumnu-n piept
C-ai luptat si ai un drept…
Nu zic nu: ai ars în foc, 
Dar eu ce: jucam sau joc?!
Nu zic nu: te-ai si batut, 
Dar noi ceilalti ce-am facut:
Bielarusul si armeanul, 
Românul si-americanul, 
Letonul si polonezul
Si tadjicul si englezul…
Bre muscale, ia fii bun, 
Asculta si eu ce-ti spun:
Fara ceilalti, negresit, 
Azi nemteste-ai fi grait
Si cerseai chirilita, 
Limba, cântul, scoala ta, 
Hramul tau si propriul pom…
Bre muscale, fii, bre, om!
 

ASCULTĂ poezie - de Grigore Vieru