Se mulțumește cu puțin
Hrănindu-se mai mult cu pâinea
Răbdării, dorului divin.
Trăim un timp de mare zbucium,
Si-atât si eu ma odihnesc
Cât mai aud cuvântul mumei
Si cât in ochii ei privesc.
Sunt multe sărbători pe lume.
Le-avem întregi ori un crampei
O nesfârșită sărbătoare
Sunt ochii mamei, vorba ei.
Des, tot mai des ma fura anii
Copilăriei ce s-a dus.
Scriam pe-omăt al mamei nume
Ce imi părea venit de Sus
Iar pe al pâinii tainic abur
Venea si il scria Isus.
AȘA O ȘTIM poezie - de Grigore Vieru