Lăsaţi, oameni buni, 
Nu ne mai lăudaţi atât!
Înapoiaţi-ne mai bine
Picioarele noastre –
Obosim să alergăm
Cu picoarele voastre
Tinere.

Nu ne mai mângâiaţi atât!
Înapoiaţi-ne mai bine
Braţele noastre –
Nu mai putem îmbrăţişa femeia
Cu braţele voastre 
Fericite.

Nu ne mai plângeţi atât!
Înapoiaţi-ne mai bine
Ochii noştri –
Nu mai putem vedea
Cu ochii voştri 
Înlăcrimaţi!