Locuinta mea de vara
E la tara…
Acolo era sa mor
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor!
Acolo, cand n-are treaba, 
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.

Nu exista berarie, 
Nici regie…
Doar un hot de carciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar.
Cand te duci pe drumul mare
La plimbare, 
Este praf de nu te vezi.
Trec, miscand domol din coada, 
Spre livada
Ale satului cirezi.
Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tantari subtiri in glas, 
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula
Cu pretentie de nas…
Cand se ia cate-o masura, 
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
Ce-ai cu noi, ma?
Pentru ce sa dam cu var?…
Ale satului mari fete
Fara ghete

Ies la garduri pe-nserat…
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat!)
Langa foc, o baba surda
Si absurda
Spune, ca si alte dati, 
Tot povestea cu Ileana
Cosanzeana, 
Plina de banalitati.
Doarme-apoi adanc comuna…
Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese, mare si rurala, 
La iveala, 
Dintr-o margine de lan.
Cand si cand un caine urla
Ca din surla…
Carul mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru, 
Peste satul adormit…
Dar in zori incep cocosii, 
Pacatosii, 
Ca sa faca iar scandal, 
Sa te saturi de viata
Si dulceata
Traiului patriarhal!

D-aia zic eu, prin urmare, 
Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai, 
Nu-mi mai trebuie-alta cura
In natura, 
Sa ma duceti cu alai!
Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf!
Mie dati-mi strazi pavate, 
Maturate, 
Dati-mi cinematograf!
Ca un fluture pe floare, 
Beat de soare, 
Pentru ce sa mor asa?
Nu mai vreau taranci naive, 
Primitive…
Mie dati-mi altceva!
Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin
Cu trasuri, femei cochete
Si cu fete
Incaltate cel putin!

VARA LA ȚARĂ poezie - de George Topârceanu