Țin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabilă confuzie.

Au trecut peste mine
Mașini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.

Am simțit soarele pana la
Si luna 
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele 
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port 
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

MUNTELE poezie - de Marin Sorescu