Ca ne iubim - si-o stie lumea toata -
E-adevarat;
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti ...
Si nu va sti-o, poate, niciodata ...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut în tara-n care-alt'data
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Intr-un amurg de toamna, orchestrate
In violet,
In alb,
In roz
Si-n bleu.
Si ne-am iubit intaia oara-n parcul
In care Nimfele de marmura privesc,
Cu ochii-ntrebatori, catre peluza
Pe care-un Zeu isi pregateste arcul,
Să-si bata joc de cei ce-l ocolesc ...
Si ne-am iubit! ...
Ti-aduci aminte?...
Bluza -
Ah! ... Bluza ta pe sanu-ti decoltat
Parea un peplum de matase, sfasiat
Pe sanul unei Venere ce moare! ...
Si ne-am iubit cu-atata nebunie.
Ca statuele albe ne-au privit
Cu ochi gelosi,
Iar zeul a-mpietrit
In mana cu-o sageata-otravitoare! ...
Si ne-am iubit,
Si-azi toata lumea stie
Ca ne iubim ...
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti! ...
In tine-mi pun toata speranta
Si-ti zic:
- De-acum pentru mine fii totul
Iar eu
Voi fi pentru tine acelasi ateu,
Ce-afara de tine nu crede-n nimic.
Fii totul --
Trecutul, cu mortii de ieri
Ce dorm la raspintii, de salcii umbriti,
Si ziua de miine, cu noii veniti
Ce rid pe mormintul defunctei Dureri...
Spre norii de-arama, pe-naltele scari
Urca-vom --
Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în tara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Si-Albatrosul din zari...
Si-acolo-n gradina în care nu cresc
Decât matragune,
Cucute
Si laur,
Surbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topita-n Albatrosul ceresc!...
Iubire, bibelou de portelan!...
Ca să-ajung pana la tine, i-am zis calului:
- Grabeste ...
Pune-ti aripi ca în basme
Si te-nalta pana-n nori ...
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca sireagul de cocori
Ce pluteste colo-n zare! ...
Haide, calule, grabeste! ...
Ca să-ajung pana la tine, i-am zis vantului:
- Da-mi mana
Si taraste-mă cu tine pana unde poti patrunde -
Pana-n zarea-nsangerata unde soarele s-ascunde...
Ca s-ajung cat mai degraba,
Haide, vantule, da-mi mana! ...
Ca să-ajung pana la tine, i-am zis mortii:
-- Mergi-nainte
Si coseste-mi fără mila tot ce-i viu
Si-mi tine calea ...
Netezeste-mi muntii-n zare
Si-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea si mine -
Haide! ... Haide, moarte, mergi-nainte! . . .
Ca să-ajung pana la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vantul,
Moartea -
Toate mi-au făcut pe voie;
Dar . . .
Dintre cutele perdelei, ochii-ti verzi nu-mi mai rasar,
Strunele ghitarei-s rupte
Si . . . romanta s-a sfarsit!
Minulescu >> BIOGRAFIE
Minulescu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :
Minulescu - versuri de Dragoste