Floricelele mult smerite
Pe sub tufe tainuite, 
S-au ascuns de ochii lumii
Si de cursele minciunii.

Ele-n linistea lor mare
Au privit din departare
Rele-n lume câte sunt, 
Chinuri câte-s pe pamânt.

Si când ceasul de-nflorire
Le sosi, fara de stire
O durere le-a cuprins
Si din sânul lor aprins, 

Sir de lacrimi, lacramioare, 
A curs lin, racoritoare
Iar din lacrimi pâna-n zori
S-au facut gingase flori. 

POVESTEA LĂCRĂMIOARELOR poezie - de Veronica Micle