Atunci când soarele apune
Şi zarea arde-nflăcărată, 
Atuncea inima îmi spune
Durerea ei nemângâiată.

Şi tot mă-nşel şi trag nădejde, 
Că nu-i departe alinarea, 
Dar mintea mea mă amăgeşte
Şi tot mai tare mă munceşte.

Nădejde nu găseşti în lume
Şi n-ai de ce nici să o caţi:
Ea numa-n suflete trăieşte
Şi doruri-n inimă trezeşte...

ATUNCI CÂND SOARELE APUNE poezie - de Alexei Mateevici