Colos enorm de piatră, maiestuos, splendid,
Cu zece porţi înalte, ce-n faţa-i se deschid,
Ai crede că încape printr-însele oricine,
Şi-n grabă ca să intre o-ntreagă lume vine,
Dar când ajungi la scara palatului de morţi,
În găuri se preschimbă înaltele lui porţi,
Şi intră numai omul ce-ndoaie-a sa spinare,
Având să se târască mai multă-ndemânare!



Macedonski >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)