O! poezie, pe când toate în lume trec si-mbatrânesc,
Când nu mai sunt nici eu baiatul cu inima nevinovata,
Când zilele copilariei sunt o ghirlanda scuturata,
În mine iar te regasesc,
O! Poezie.
Te regasesc si tot aceeasi: cu tinerete coronata;
Tot calatoare printre stele, sau din naltimea înstelata
Tot coborând si printre oameni si rencepând sa rascolesti,
O! Poezie,
Tu singura nu-mbatrânesti.



Macedonski >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)