Tabloul fericirii stinse...
Astfel tresar şi-n al meu suflet
Reamintirile întinse;
Aci revad o albă casă...
O horă, fete, fluturi, salbe,
Frunzişuri vii şi flori pe câmpuri
Şi porumbei cu aripi albe!
Aci mă văd pe alte ţărmuri
Pribeag prin ţările străine,
Pe margine de-albastre lacuri
Cu negre stânci şi vechi ruine!
Aci revăd, revăd un tânăr...
La braţ el poartă o femeie...
Le bate inima-n unire
Şi află-a raiurilor cheie!
Pădurea-n umbră le-nfăşoară
Amorul lor ca un tezaur
Şi soarele prin frunze-apune
În fundul unui cer de aur!
Dar, Doamne, pentru ce pe lume
Când verşi atâta fericire
Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o
Şi-abia ne laşi o suvenire?