în vârf de firave tulpini.
Îsi înaltau râzând zglobii
obrazul rosu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare,
am ratacit în seara blânda,
umplându-mi bratele de floare
învapaiata si plapânda.
Si m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul ramânea,
atât de singur si pustiu
în urma mea.
Dar când acasa-am încercat
sa-i strâng într-un aprins buchet,
toti macii mei s-au scuturat
ca niste lacrimi pe parchet.
MACII poezie - de Magda Isanos