Din inima matale multe rânduri
De stânjenei, bunicule, crescură...
...Și te-am uitat, că zilele cu ură
Ne-ntâmpinau... și nopțile cu gânduri...
E-adevărat că seara, din portrete,
Ni se părea cu jale că priveai;
Dar ne gândeam: „Desigur că-i în rai...”
Și ne-ntorceam cu fața la perete...
Însemnări ieșene, an. III, vol. V, nr. 3, 1 martie 1938
BUNICUL poezie - de Magda Isanos