Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutura clipa din timpul deplin,
Surâde si cade si altele vin.
Eu nu sunt mai mult ca un fir de parang.
ce coasa il taie si furcile-l strâng.
Țarâna rămâne si uita de el,
si alt fir se-nalta si moare la fel.
Eu nu sunt mai mult ca o umbra-n abis.
Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea insa e scris Dumnezeu!
EU NU SUNT MAI MULT poezie - de Costache Ioanid