I
Era-ntr-o batrana padure,
Din care vrajmasa secure
Nu smulse o creanga de brad:
P-o stanca de fulger crapata,
P-o rapa de serpi imbalata,
P-o bezna cu fundul in iad.
In cuibul acei vagaune
Precum intr-o cronica spune
Din secolul patrusprezeci -
A fost o petrecere mare:
Leprosii din mii de hotare
Venira pe mii de poteci.
Vedeai o icoana grozava!
Tot bube, pocnind de otrava,
Pe brate, pe coapse, pe frunti!
Otrepuri, de mult inchegate,
Lipite pe rani destupate,
Ca niste oribile punti!
Obrajii lor - cronica spune
Pareau ca un foc de taciune
Cu spuza-nvelit imprejur,
Cand negrul cu rosul s-alunga,
Trecand pe de laturi in dunga,
Alb, vanat, si galben, si sur!
S-aseaza pe ganduri in iarba,
Si buba pe buba se-ntreaba:
Cum merge si ce-i de facut
In lume sa nu mai domneasca
Taria si fala trupeasca,
Frumosul calcand pe cel slut?
Se scoala atunci din gramada
O fiara, un monstru, o prada
A unui sarcasm infernal:
Atat de urat ca, vazandu-l,
N-ai pune pe oameni d-a randul
Cu cel mai hidos animal!
Se umfla a scoate cuvantul,
Si parca vuieste mormantul,
Rasuna un glas din plamani,
Pe care ca toti sa-l auza,
Il trage prin nari si prin buza,
Sudoarea curgand peste rani!
“De prin puturi si izvoare
Toata lumea bea
Asa el zicea
- Fratilor, pricepeti oare
Cugetarea mea?
Apa-i pentru noi scapare,
Iute la fantani,
Din glezne si maini
Dati-le cu mic si mare
Puroaie din rani!
Toate tarile sa fie
De sus pana jos
Si pana la os
Un popor de carne vie:
Lepros si lepros!
Ha, ha, ha! Sa vezi atunce
O vita s-un soi
Intocmai ca voi:
Unde-i santul ca s-arunce
Cu piatra in noi?..”

II
Trecu d-abia o luna,
Bubosii impreuna
Acum din nou s-aduna
In codrul cel spurcat;
Dar nu mai este jale,
Ci rasuri triumfale,
Sunand in deal si-n vale,
Ca dracii in sabat!
Aduce fiecare
Cu sine pe spinare
Bucata-i de mancare
La pranzul canibal:
Nemacinate grane
Servind in loc de paine,
Cu vrun ciolan de caine
Sau un picior de cal!
Apoi voioasa ceata,
De starvuri saturata,
Incinge desfranata
Un dant nerusinat:
Satan ranjind se pune
Cu pompa sa-ncunune
Cumplita uraciune
Cu groaznicul pacat!...
Strigati de bucurie,
Saltati de veselie,
Caci lepra cu urgie
Se misca pas la pas:
Prin targuri si prin sate,
Cu ape-nveninate,
Ea tarile razbate,
Putin i-a mai ramas!
Priviti-o cum patrunde
In turnurile unde
D-abia se mai ascunde
Seniorul tremurand;
Bordeiul si palatul,
Saracul si bogatul,
Opinca si-mparatul
O vor simti pe rand!
Atunci din voi oricare
Va fi usor in stare
Si el s-ajunga mare,
Caci lepra-i chiar pe tron!
Si iaca din nimica
Bubosul se ridica
Marcheze ori vladica,
Sau cel putin baron!
Si nu viseaza nime
C-o noua nobilime
Se urca la naltime
Pe feudalul car!
O buba mostenita,
De secoli invechita,
E cea mai stralucita:
Lepros ereditar!
In urma, se-ntelege,
Veti nascoci o lege,
Ca nimeni nu s-alege
De nu va fi bubos:
Caci este cu dreptate
Ca prin majoritate
Rotund sa mearga toate
Sub cerul luminos!
O goana-nversunata
Se va porni pe data
In lumea cea curata
Pe bietul nesupus,
Ce nu vrea sa-nteleaga
Ca trebuie o plaga
Sa fie tara-ntreaga
Cand buba sade sus!
Printr-un decret se schimba
Orice idee stramba,
Scotandu-se din limba
Ca lepra e un rau;
Si dupa chip si seama,
Pe panza si p-arama,
Veti face fara teama Bubos pe Dumnezeu!!..

III
Poporul inconjoara padurea fara veste
Si-i pune foc:
Leprosii pan' la unul, barbati, copii, neveste,
Au ars pe loc.
Memoria lor insa p-o lespede funebra
D-atunci s-a scris,
Pe care se citeste:
“Crestini, fugiti de lepra Ca d-un abis!”
De catva timp incoace, furtuna, pe morminte
Cutrierand,
Se zbuciuma a sterge batranele cuvinte,
Strabunul gand.
De lene uita lumea ispitele-i antice.
Si iar la sfat
Se gramadesc bubosii, visand sa se ridice
- Pan' la palat!...




Hasdeu Bogdan Petriceicu >> BIOGRAFIE

Hașdeu B.P. >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)