Patru insi la popa-n casa tin azi sfat de vreme lunga.
Într-un sfesnic ard pe masa doua lumânari de ceara,
Plin de grije, peana noua moaie popa-n calimara:
"Patru juzi din patru sate, de la Muras mai la vale,
Cu supunere se-nchina astazi înaltimii-tale,
Luminate împarate! Scriem carte cu-ntristare,
Ne-au luat pasunea domnii, fara lege si-ntrebare...
Semne-avem, si-n miezuine1 le-au fost pus de mult batrânii,
De pe când în tara asta numai noi eram stapânii...
Nu mai sunt acum pe câmpuri, toate le-a sfarmat dusmanul,
Si pe Ionut al Floarii ni l-au prapadit, sarmanul.
Ne mor vitele-n ograda si ni-e jale noua foarte
Si, -naltate împarate, noi n-am vrea sa facem moarte!
Dar ne vrem mosia noastra, vrem si pentru mort dreptate!
Ale înaltimii-tale slugi supuse si plecate,
Am trimis aceasta carte si, precum ca sa se stie,
Scris-am eu, popa Istrate, în ziua de Sfânt-Ilie.
Iar noi patru juzi cu totii nu stim slova si scrisoarea,
Punem degetul pe cruce si-ntarim si noi plânsoarea."
. . . . . . . . . .
La fereastra-s zori de ziua si patrund încet în casa,
Juzii, treji de gânduri grele, stau cu coatele pe masa.
O nadejde lumineaza fetele nemângâiete;
A-ntarit scrisoarea popa: la tot coltul o pecete.
Mos Istrate se ridica si, cu mâna tremurata,
Pune cartea în naframa, de trei ori împaturata...
Întolit de drum, jitarul Radu Roata se iveste,
Vechi caprar din catanie, stie carte pe nemteste.
El asaza-n sân ravasul si saruta mâna popii,
Juzii strâng o data mâna, le mijesc în gene stropii.
Stau cu popa-n pragul portii, ochii lor spre drum se-ndreapta
Când, cu traista subsuoara si toiagu-n mâna dreapta,
În sclipirea diminetii, care rumeneste satul,
Radu Roata pleaca-n lume, cu scrisoare la-mparatul.