Dupa plopi cu frunza rara
Isi desface luna sanul, 
Vede-arama numarandu-si
Barba-Putreda, jupanul.
In ajun de miez de noapte
Tremura de chiot hanul, 
Din ungherul unei laviti, 
Canta Iepure, tiganul.
O pereche rade-n umbra
Nucului de la portita:
Sta de gat c-o vaduvioara
Pristavelul Niculita.

Si se bucura tot satul, 
Vin feciori din catanie, 
Sprinten tarlaie tilinca
Si-i atata veselie...
Doar la geam sta singurica
Fata jidovului, Ida, 
Cu ochi verzi ca leusteanul, 
Cu par ros ca caramida.
Cade-o lacrima din ochii-i, 
Lenes prelingand fereastra...
Suflet obidit si singur, 
Ce mai cati pe lume asta?...

CADE-O LUMINĂ poezie - de Octavian Goga