O, cât aş vrea, în calm, să mor pe dună,
Spre largul leneş al Mediteranii,
Când asfinţitu-ntunecă platanii
Şi noaptea creşte albă pe lagună.

S-ascult vuind din volburi de genună
Cetăţi în clocot, clopote, litanii;
Când Atlantide mucede şi stranii
Îşi profilează stârvurile-n lună.

S-ascult, agonic, vuiet de gondole
Şi brusc – în ritmul lent de barcarole,
Sirenele să-şi fluture năframa.

În vraja caldă-a notelor rebele,
Ca un copil naiv – să nu-mi dau seama!
Şi să m-arunc în mare după ele.




Fondane >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)