voi poposi asa puțin;
Acolo, printre lighioane
de noapte, mi-a părut senin.
Trapasii tineretii mele
s-au adapat din vagi fantani
iar tainele adolescentei
eu ti le-am dibuit in sani.
Trecut-au pasari de lumina
dar le-impuscau braconieri
convivi, ce stiau al dracu'
s-azvarle mainele din ieri.
Intai, cind aprindeam tigara
ma excitam precum un manz,
si nu stiam, prin timpul lacom,
de-i miezul noptii sau e prinz.
Am invatat sa svarl cu pietre
si bumenrangul sa-l arunc,
dar tinta mea nevinovata
era mereu acelas prunc.
Sunt prada tineretii mele
ce-a nins pe mine dintr-o stea,
de-aceea pot, la nemurire,
sa te urasc, iubita mea.
SĂ TE URĂSC poezie - de George Filip