omul venise viu din război
avea o muzicuță de gura
când îsi vărsa plămânii în ea
eu credeam ca înghite prescura

Simion moștenise doi boi
numai coarne - si-al de hăis si-al de cea
când cărau balegarul spre vii
în jug împingea si inima mea

dar avea si-o lanterna de neamt
i-am dat pe ea un biet felinar
eram la prima excrocherie
de-atunci nu-i zic "buna ziua,, macar

timpul a trecut - miros a batrân
razboiul a murit prin grote de fum
oasele-mi scârtâie - încaruntesc
Si lanterna-mi prinde bine acum…

REMEMBER poezie - de George Filip