asemeni vântului
bate sfârsitul
la portile crude de dud
vulpile fug
cu Luna în gura
si detunatura n-aud
închideti ferestrele
vin vârcolacii
sa soarba culoarea din sânge
pe piscuri de aer
prin cerul impar
puiul pamântului plânge
raniti de lumini
albatrosii se mor
de mult rastigniti pe un val
e verde pe-afara
danseaza delfinii
la hora pe-un istm de coral
…si timpul devine banal…

BANAL poezie - de George Filip