C. Buzea, A FĂCUT CE A PROMIS

Murdărit pe bot cu mure, Greierele dă de noi: – Ştiţi voi, gâze de pădure, Ce s-a petrecut pe câmp? Vrând să-nghită O omidă, Un mierloi un pic cam tâmp, A rămas cu gâtul strâmb. Ea s-ar fi răstit la el: – Dacă nu mă laşi în pace Şi dacă te porţi urât, Îţi promit să-ţi stau în gât! N-a crezut-o. Şi, pe câmp, Zboară-colo şi încoace Un mierloi cu gâtul strâmb....

C. Buzea, ALFABETUL

– Ce mai lume de pitici! – Taci din gură, să n-o strici! – Mângâie-i cu umbra! Poţi? – Dacă sufli, zboară toţi! – Dacă-ţi vine să strănuţi? – Cred că-n altă lume-i muţi! Hai şi tu în lumea lor, Pici-Pitic, să facem haz! Caţără-mi-te pe nas, Plimbă-te printre pistrui Ca pe nişte cărărui! Umbra ta va fi, în schimb, Foarte mare, măi băiete, Clătinându-se un timp Pe tavan şi pe perete....

C. Buzea, BOSTANELE ŞI TĂRTĂCUŢA

Bostanele şi tărtăcuţa Petrec la nunta lor, ehei! Opt cai albaştri şi buiaştri Hurducăind le duc căruţa, Călări şi noi pe loitra ei. Opt cai călcând de umbră grei În de opt ori mărita goană, Căruţa cară iezi şi miei, Călări şi călători şi ei, Cireşii lăcrimează clei, Şi, numărându-i, 33, Opt cai albaştri şi buiaştri În de ori mărita goană, Făcând să sară-n cer rădaşte Şi-n lac armate mici de broaşte,...

C. Buzea, BUCLĂ-DE-LÂNĂ

Lumea din carte Ochiul o-mparte, Parcă-i o cană Cu două toarte. În partea dreaptă E o cetate Care te-aşteaptă. În partea stângă, Săpată-n stâncă, E o fântână Foarte adâncă. Şi, în fântână, Stă Crocodilul Buclă-de-lână. De şapte zile, De-o săptămână, Stă în fântână Buclă-de-lână.

C. Buzea, CÂINII LATRĂ CU DINŢI

Când copiii nu-s cuminţi, Câinii toţi latră cu dinţi. Ascultaţi ce vă învăţ, Nu le arătaţi vreun băţ, Şi nici pietre, nici nimic, Că vă muşcă de târlic.

C. Buzea, CÂINII, CUŢII, CĂŢELANDRII

Câinii, cuţii, căţelandrii, Sunt şi buni, şi răi, şi tandri, Dau din coadă, latră, fug, Sunt şi câini ce trag la jug. Astăzi vreau să vă arăt Câini cu blana de omăt, Căţeluşi cu pete mari, Câini de casă şi ogari, Şi dulăul, şi căţelul, Fel de fel, şi de tot felul. Câini cu cozile stufoase, Câini cu blănile lăţoase, Căţeluşi cu părul creţ, Câini ţigani şi câini de preţ,...

C. Buzea, CE SPUNEA UN BĂIEŢEL

Îmi spunea un băieţel Că ar vrea mult, mult şi el Să se facă o zi miel, Ca să poarte clopoţel.

C. Buzea, CEASURI

– Ceas cu pasăre, năuc, Ceas cu cuc, Ore şi minute-nvârţi, Ruginit de bătrâneţe, Tic-tac-scârţ! Tic-tac-scârţ! Lângă tine, pe perete, Stă pendula Gong. E mai tânără, băiete, Tic-tac-clonc! Tic-tac-clonc! Merge strună şi distinct Ceasul meu de mână. E din aur şi argint, Şi cu grijă se fereşte În urmă să rămână. Tic-tac-tinct! Tic-tac-tinct! Lampa de pe noptieră Plânge-n zori, săraca. Lângă ea, ceasul de masă Pune-ntruna placa, Şi mai dormi, tu, lampă stinsă,...

C. Buzea, CLING, CLING, MÂNZULE

Mi-a spus mama că la prânz S-a născut în grajd un mânz. Mânzul este alb şi blând, Merg să-l văd, că e plăpând. Să-i arăt un clopoţel, Să se bucure şi el, Să i-l pun la gât să-i sune, Cling, cling, mânzule minune! Hai cu mine, hai în casă, Mi-a spus mama că ne lasă. Să te mângâi, să te pup, Să-ţi arăt şi un hulub. Dar aştept venirea serii,...

C. Buzea, COCON DE VIE

Se va trezi în prima zi cu soare Primăvăratecul cocon de vie Petrecerea-i va fi cu apă vie Va fi beţia lui înfloritoare. Într-un impuls rănit de poezie Îi va sări pământul la picioare Mireasma lui, de rugi şi sălcioare În liniştea ce va părea pustie. Dar viaţa ta de miere nemuritoare Cu aurul plutind ca o stafie Sub coastele a două mari ulcioare Te va feri de gândul care ŞTIE?...

C. Buzea, CRINOCAII

Ştiţi că băieţelul nostru Duce crinii de căpăstru? Crinii sunt căluţi subţiri La trăsuri cu trandafiri. Crinii-cai au frunze-n piele Şi căpestre de zorele: Crini-cai verzi într-un picior, Au cap alb cu şase flori. Două flori sunt ochii lor, Alte două sunt urechi, Încă două, flori-perechi. Ce să fie? Ochi mai vechi. Hai să mergem la plimbare, O plimbare cu alai, Patru crini, patru picioare, Din opt crini se fac doi cai....

C. Buzea, FOFI

Pe mine mă cheamă Fofi, Mi-am ascuns sub pat pantofii. Mă aşez frumos pe labe. Am doi ochi ca nişte boabe. Sunt un cuţu, o mutriţă, Pieptănat ca o fetiţă. Am bretonul lung şi creţ, Eu nu-s câine de coteţ. Mie-mi place să trăiesc Pe covor împărătesc. Am nas să miros cu el Fripturica de purcel. Azi mă duc la coafor, Unde mâţele dau zor. Nu mai pot nimic să fac,...

C. Buzea, IA-ŢI UMBRA ŞI PLEACĂ

– Hai, copăcel, Ia-ţi umbra şi pleacă, Ia-ţi frunzele toate Şi cuibul cu pui, Ia-ţi umbra şi leagănul mic De pe cracă Şi du-te departe, Şi du-te hai-hui! Hai, du-te şi tu, Umbreluţă de soare. Pe mare există O insulă mare, Acolo te-aşteaptă Un copil care are Nevoie de tine, Umbrelă de soare! Hai, norule alb, Ia-ţi puiul de ploaie Şi du-te şi udă O floare bălaie! Hai, du-te şi tu,...

C. Buzea, ÎNTÂMPLĂRI CU LĂCOMEL

Lăcomel se zgăibărase Pe trei case caraghioase. Prima casă era grasă, Cu terasă făinoasă, Cu burlane macaroane, Şi scăriţă de alviţă. Lăcomel, un coate-goale, Pofticios după sarmale, Cum stătea pe-acoperiş, Ronţăind ţigla de griş, A văzut un geam deschis, Şi, sărindu-l, ce şi-a zis? Să se uite ce mâncări Ţin mămicile-n cămări, Să se sature din toate Bucăţelele sărate, Din cârnaţii atârnaţii, Că n-ajung la ei nici taţii. Lăcomel e un pungaş...

C. Buzea, JOC LA SOARE

Iată lanul cu lalele Unde stau doi pui de lele. Lelea-i mică, cu ilic Şi cu nasul foarte mic. Nici băiatul nu e mare, Are ghete în picioare, Are nasturi în perechi Şi o şapcă pe urechi – Ce râzi, lele-aşa de tare? Stai mai bine în picioare Să te văd cât eşti de mare. Dă-mi şi mie un boboc, Şi să-ncepem noi un joc, Joc la soare, joc mânzoc...

C. Buzea, JOCURI DE CUVINTE

Orice rob are o roabă, Orice babă are-un bob. Orice cod are o coadă, Orice nadă are nod. Coşul e ca o cocoaşă, Gogu muşcă din gogoaşă. Gogoşarul, gogoneaua, Corcodelul, corcodeaua Şi buratecul cu burtă, Ba vor tort, ba vor o turtă. Scara ruptă cere scule, Eu, cartofi, tu, barabule, Tu zici varză, eu, curechi, Aşa vorbe, aşa-urechi. Trecem singuri sau perechi, Vacile sunt blânde-n veci, Bacu-i barcă fără beci,...

C. Buzea, MĂRUNŢICA

Dragi copii, fetiţa este Mărunţica din poveste. Poţi să-i zici, poţi să nu-i zici, Tot i-e milă de pisici, Că se miorlăie şi-i cer Mâncărică cu piper. Mărunţica le promite Lapte dulce şi clătite. Ele tac, mai fac un pas, Le trag şoarecii de nas.

C. Buzea, N-AI LA TINE UN FELINAR?

Într-o casă foarte mare, Pe o masă mare, o căsuţă, În căsuţă, o măsuţă, Pe măsuţă, o căscioară, În căscioară, o măscioară, Pe măscioară, o călimară. La măscioară stă şi scrie O figură cu-o statură Cât un ac de gămălie. Pe albul peretelui, În lumina soarelui, Scrie, vezi, şi umbra lui. Are prostul obicei, (Nu se teme că i-l iei!) Când se uită gură-cască, Uită piciul să clipească. Pe albul peretelui,...

C. Buzea, NOAPTEA DINTR-UN BUZUNAR

Plâng de mila ta, Negrilă, Că ai fost un greier prost! E greşeala nimănui Că te-a-nchis în floarea lui Albul nufăr Ca-ntr-un cufăr! Stând pe umărul meu stâng, Înger negru fără cer, Ai căzut ca un nătâng Într-un buzunar adânc! Că râvneai, n-aveam habar, Noaptea dintr-un buzunar! Eu te cred, poate şi eşti Unul din vrăjiţii prinţi Dintr-o carte de poveşti Rătăcită de părinţi. Iarna, ca-ntr-un alb prăpăd, Nu te-aud şi nu te văd....

C. Buzea, PISICOT ŞI VRĂBIUŢA

I Vrăbiuţa de la mare Se bronza pe aripioare. Mai tăcut decât un peşte, Pisicotul o pândeşte. O pândeşte de sub floare Mustăcind din mustăcioare. II Peştişorii trec călare Pe cai verzi, pe cai de mare. Cei mai mici şi cei mai mari Ne privesc prin ochelari. Mijlociii ca mărime, Se gândesc numai la rime. Crabii sunt gândaci stângaci, Cam urâţi, ce să le faci! Dar la firea lor stângace...

C. Buzea, PITICII DIN PĂDURE

Piticii din pădure Au case în ciuperci, Mănâncă fragi şi mure Şi-ncalecă pe melci. Piticii nu ştiu carte, Nu ştiu nici poezii, Şi melcii-i duc departe, În lungi călătorii. Îi urcă în copacii Cu coajă şi frunziş, Şi ochii lor, săracii, Se uită în cruciş. Şi melcii-i duc la şcoală La şcoala de pitici, În zori de zi îi scoală Ceasornicul arici. Ariciul are ace Mai multe ca un ceas...

C. Buzea, POEZIE MICĂ PENTRU DEGEŢEL

Am un deget Mic la mână, Care mic o să rămână, Chiar şi când eu voi fi mare Parcă nu i-aş da mâncare. Degeţelul meu cel Mic, Dacă vreau, pot să-l ridic. Dacă vrea draga bunică, Îl vedem pe Iepurică. Umbra lor pe un perete Dacă-o mişti pe îndelete, Vezi tot felul de minuni, Căprioare şi păuni, Iepuri, păsări care cântă Şi doi ursuleţi la trântă. Ţi-a plăcut, Degeţel? – Da, da, sigur că...

C. Buzea, POLUL SUD SI POLUL NORD

Fără glume şi poveşti, Polul Sud şi Polul Nord Ştii să le deosebeşti? Ţine minte, nordul are Urşi polari şi vulpi polare. Sudul are, ştie-oricine, Pinguini şi pinguine. Nordul e ocean oval, Sudul e continental. – Cu-Aurora boreală, Cu noaptea polară, cum e? Cum să fie? O minune! Soarele care răsare, După şase luni apune…

C. Buzea, POVESTE

În cerul norilor de ceaţă Am mâzgălit şi eu un nor, Pe care l-a-nghiţit o raţă Zburând către Ecuator. Din ţara norilor mă-ntorc De dragul vostru, puşlamale, Călare pe un galben porc Împodobit cu portocale. Vin cu trăsura şi cu trenul Pufnind în abur alb-lăptos, Bagajul meu este refrenul Acestui cântec somnoros. Pe drum am luat un guturai Şi-am strănutat până la stele, Morişca morii de mălai S-a rupt de suflul gurii mele....

C. Buzea, SĂ DESENĂM

În oraş, O căsuţă cu etaj. În căsuţă, un dulap. În dulap, ca să scap, Desenez doar un ciorap. În ciorap e loc destul Pentru un pisic sătul. Dacă am vedea prin el, Prin pisoiul mititel, Am vedea un şoricel, Iar în şoarece-am vedea Ghemuit pe cineva Atât De mic şi de amărât, Care moare de urât.

C. Buzea, ŞORICELUL MUSAFIR

Într-o seară, la bunici, Când erau copiii mici, A venit la chilipir Şoricelul musafir. S-a plimbat frumos prin casă, Pe sub scaun, pe sub masă, Cu mustăţile-ncurcate Şi lăbuţele la spate. Dacă-am fi ştiut că vine, Noi l-am fi primit mai bine, Dar aşa, privim din pat, Cum ridică supărat O sprânceană şi se-ncruntă, Parcă ne-ar lua la trântă. Cu boticul. Cât nimicul, Gura spartă Ne şi ceartă. El venise să înghită...

C. Buzea, ŞTIRBUL LUI MELINTE

– Astăzi sunt şi trist, şi plâns, Că dentistul, înainte Să mănânc şi eu de prânz, Mi-a extras, zâmbind, un dinte. Toţi spun: „Ştirbul lui Melinte" Eu nu-s ştirbul lui Melinte! Ca şi cum aş un ins Sperios şi fără minte, Să mă-ncerce, dinadins, Mi-au spus câteva cuvinte Care, sigur, m-au atins: – Tu, băiete, de ce minţi Că te speli bine pe dinţi? Eu vă rog să ţineţi minte:...

C. Buzea, TIGRUL ÎNFIORĂTOR

Racul, peştele şi-o broască, Trebuind să locuiască În borcanul cel rotund, Într-o zi s-au adunat Pe nisipul de la fund Care nu s-a tulburat. Lumea lor era închisă Ca un sâmbure-n caisă. S-au gândit că rost nu are Să se joace fiecare Singur în borcanul mare. Racul, peştele şi-o broască S-au gândit în mintea lor C-ar fi bine şi uşor Să se împrietenească. Dar un peşte Nu vorbeşte Cu-o broscuţă...

C. Buzea, TRAS PE SFOARĂ

Cu băiatul tras pe sfoară, Paie mi-am aprins în cap! Nu ştiu cum să fac să scap, Ca să-l trag şi-a doua oară. Dar, a doua oară, oare Nu va vrea puţin să-ncerce Să mă tragă el pe sfoara? O să-i meargă, dacă-mi merge!

C. Buzea, UITE ŞTIUCA, UITE-I DINŢII

– Balta-i plină ochi de peşti, Uite ştiuca, uite-i dinţii! Dar bibanii unde-s oare? Sunt, desigur, la plimbare Cu bunicii şi părinţii. E plimbarea lor ciudată, Că nu umblă, ci înoată. – Şi respiră? – Da, respiră. Uită-te atentă cum Trec prin apă ca prin fum, Trec în şiruri şi-n perechi. Şi respiră prin urechi. Şi mai vezi, din când în când, Ca mărgelele urcând, Bulele de aer mici? – Da, le văd aici,...

C. Buzea, UN CĂŢEL DALMAŢIAN

– Spune, te rugăm frumos, Tu eşti trist sau somnoros? – Nu vă mai miraţi de mine Că sunt câine cu buline. Mă gândesc de-acum un an, De ce sunt dalmaţian?

C. Buzea, UN NAS DE COPIL

Povestea începe la prânz Sau ţine din zori până-n seară: Un nas de copil mi s-a plâns Că duce doi saci cu povară, Şi n-are măgari ca să-i care, Căci ei duc samarul cu sare, Şi n-are nici boi ca să-i ducă, Sunt boii în luncă, la muncă, Şi n-are nici cai ca să-i poarte, Sunt caii-n câmpie, departe, Şi n-are trăsură să-i plimbe, Nici alt nas cu care să-i schimbe....

C. Buzea, VÂNĂTOARE DE BALENE

Milioane, bilioane În vreo două-trei oceane Printre valuri vin alene Trilioane de balene. O corabie plutea, Căpitanul le vâna. – Vin spre noi balene mari! – La harpoane, marinari! – Vin şi cele mijlocii! – Le lăsăm pe toate vii! – Celor mici le dăm bomboane, C-am rămas fără harpoane!

C. Buzea, VÂNTUL ARE PĂR TĂIAT

Vântul ăsta e băiat? N-are şapcă, n-are barbă? Vrei să-l tragi puţin de păr, Şi, când colo, rupi o iarbă. Vântul are păr tăiat? E băiat, într-adevăr? Sigur, vântul e băiat! Mi-ar plăcea să fie fată, Mi-ar plăcea şi să se vadă. Vreau să ne jucăm un pic, Dar din vânt nu văd nimic. Cum se urcă în copac? Cum zbârleşte apa-n lac? Cum împinge nori pe cer? Vreau să-l văd....

C. Buzea, VEVERIŢA DIN REVISTĂ

Veveriţa din revistă Sună nasul în batistă. Se va duce la spital, La un doctor papagal. Papagalul este foarte Ocupat în altă parte. La spital dacă te duci, Bei precis sirop de nuci. Alifiile sunt bune Dacă-s dulci şi cu alune.

C. Buzea, ZGAIBĂ-COT

Toţi piticii se mirară Când le-am spus alaltăseară Că şi libelula zboară. Mă-ntrebă deodată Zgaibă: – Libelulele, când zboară, Au şi roate? – Cum să aibă? Zgaibă-cot şi Zgaibă-nas, Eşti piticul cel mai gras. Mă gândesc şi mă socot, Ce te-ai face dumneata, Dacă ai să fii pilot, Spune-mi, cum ai pilota? – Aş slăbi, aş face sport Şi aş prinde libelule, Iar când aş avea destule, Le-aş clădi aeroport.

C. Buzea, ZGOMOTOCICLETA

Când trec cu zgomotocicleta mea pe stradă, Voi cu mirare-n urma mea priviţi, Alunecând de-a valma în zăpadă Şi ridicându-vă cam zgomototoliţi. Că motoraşul zgomotocicletei Panpăcăne şi pârâie, cumplit e! Da’-mi place să le înspăimânt pe fete, Care mă ceartă zgomototolite. Degeaba lumea mă vorbeşteleşte, Eu sunt un zgomotociclist tenor, Care vă supără, dar vă şi-nveseleşte Interpretând un vals la zgomotor…

E. Farago, BONDARUL LENEŞ

O furnică mititică, Cât un grăuncior de mei, Duce-n spate o greutate, De trei ori cât bobul ei. Pe cărare-n jale mare Plânge un bondar ciapcin: – Mor de foame Şi n-am poame Şi-aş munci, Dar n-am stăpân! – Hai şi-mi cară din povară Şi sunt gata să-ţi plătesc. – Cum n-aş merge?! dar pe lege Jur că nu pot să muncesc! – Vai de tine! ruşine Leneşule cerşetor, Nici de milă, nici de silă...

E. Farago, BUSUIOC FLOARE CU DAR

Busuioc, floare cu dar, Floare de descântec Orice viață-i în zadar Și mă cheamă-n noapte iar Mult temutul cântec… Busuioc, floare de leac, Vraja ți se pierde, — Ce-i făcut nu mai desfac, Dorul meu nu are leac, Floricică verde!… Dorul meu se stinge mut, Nu-i cuvânt să-l spună, — Numai cântu cel temut Știe leacul ne-ntrecut, Floricică bună!… Și cu cât mă tem, el tot Mai cu sete-mi cântă,...

E. Farago, CĂTELUSUL SCHIOP

Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama “cuciu schiop”. Fratii mei ceilalti se joaca Cu copiii toti, dar eu Nu pot alerga ca dansii, Ca sunt schiop si cad mereu! Si stau singur toata ziua Si plâng mult când mă gandesc Ca tot schiop voi fi de-acuma Si tot trist am să traiesc. Si când mă gandesc ce bine...

E. Farago, CÂNTEC

Cine-ar fi văzut frumosul Cerului senin de vară, Dacă n-ar fi fost seninul Din privirea de fecioară? Cine-ar fi cântat slăvire Îngerilor preacurați, Dacă n-ar fi neprihana Din obraji nevinovați? Și fără trandafiriul Obrăjorilor frumoși Cine-ar fi știut vreodată Trandafirii de sunt roșii?

E. Farago, CLOSCA

După Jean Aicard Cot-cot-cot, Cot-cot-cot, Fac si eu ce pot, ce pot Cot-co-dac, Cot-co-dac, Puii să-mi impac… Ciugulesc, Mă zbârlesc, Si mi-i chem, mi-i chem mereu, Ca nu-i las, Nici un pas, Far’de mine, eu. Si le-adun Ce-i mai bun – Si seara, cu drag, le spun Cot-co-dac, Cot-co-dac, Basme să-i impac. Clonc-clonc-clonc, Clonc-clonc-clonc, Si-i adorm apoi asa, Incalziti Si paziti Sub aripa mea.

E. Farago, CUCU

Cucu… cu-cu! prin grădină, Cucu… cu-cu! prin zăvoi, Toată primăvara-i plină Lumea pomilor de noi. Mititei, cu pene sure, Şi cu zborul vitejesc, Toţi copacii din pădure Ne cunosc şi ne iubesc. Versul nostru lung răsună, Şi drumeţii trec şi spun: – Cântă-ne de voie bună, Cuculeţ de piază bun! Şi ni-i dulce şi uşoară Viaţa noastră: zbier şi cânt – Şi din toate una-i doară Jalea noastră pe pământ –...

E. Farago, DACĂ-MI APLEC SMERIT GENUNCHII…

Dacă-mi aplec smerit genunchii, Şi mâinile mi le-mpreun Nu mă gândesc să fie, Doamne, Nici cel mai drept, nici cel mai bun… Şi nu te rog să-i dai nici haruri, Nici minte cine ştie cât… Mi-ar fi destul să-l vad că-mi creste Nici prea frumos, nici prea urât; Şi nu l-aş vrea nici prea cuminte, Şi nici din cale-afar-nebun; Nici prea de tot supus s-asculte, Dar nici să râda de ce-i spun....

E. Farago, DE AJUNUL CRĂCIUNULUI

Toată noaptea asta, colo-n ceruri sus, Stelele lucrează fără de-ncetare, Căci le-adună-n clacă steaua sfântă care A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus. Torc de zor în noaptea sfântului ajun Câlţi de nea şi raze harnicele stele, Pentru noi, copiii, torc să facă ele, Funia cu trepte pentru Moş Crăciun. Lungă cât e drumul din pământ la cer, Trainică să-i ţină coşului povară, Vor întinde-o-n noapte, nevăzută, scară Moşului ce luptă cu-ndârjitul ger,...

E. Farago, DE ZIUA MAMEI

Eu nu sunt destul de mare Ca să pot să-nvăț măcar, De pe carte, o urare, Și nu sunt destul de mare Ca să-ți dau un dar. Dar îți dau o sărutare, Ici, pe obrăjor, Și pe mâna asta care Mă-ngrijește-n fiecare Zi, cu-atâta dor! Zile lungi și voie bună Îți doresc eu mult, Și mă rog de flori să-ți spună Să mă ierți, mămică bună, Că nu știu mai mult!...

E. Farago, DOI FRAȚI CUMINȚI

Noi suntem doi frați, în casă Și nu ne certăm deloc, Și suntem tăcuți la masă, Și cuminți în orice loc. Avem hamuri, cerc și minge, Când pe-afară ne jucăm, Iar când plouă, ori când ninge, Liniștiți în casă stăm. Și cu jucării frumoase Ne jucăm tot amândoi, Pe când mama nostră coase, Ori citește, lângă noi. Mama noastră ne vorbește Și ne mângâie duios, Iară seara ne citește Ori ne spune-un basm frumos....

E. Farago, FLUTURII

Fluturi albi şi roşii, Şi pestriţi, frumoşi, Eu îi prind în plasă, Când mama mă lasă. Eu îi prind din zbor, Însă nu-i omor; Ci mă uit la ei, Că sunt mititei, Şi frumoşi, şi-mi plac, Dar eu nu le fac Nici un rău, deloc. Şi dacă mă joc Cu vreunul, ştiu Binişor să-l ţiu Şi pe toţi, din plasă, Îi ajut să iasă, Şi să plece-n zbor După voia lor....

E. Farago, FURNICA

O furnică duce-n spate Un grăunte jumătate. – Încotro fugi surioară? – Ia, mă duc şi eu la moară Şi-s grăbită, şi-s grăbită, Că m-i casa ne-ngrijită Şi mi-s rufele la soare Şi copiii-mi cer mâncare. Că la noi în muşuroi Nu e timp pentru zăbavă, Că de n-am fi de ispravă Ar fi vai ş-amar de noi.

E. Farago, GÂNDĂCELUL

– De ce m-ai prins în pumnul tau, Copil frumos, tu nu stii oare Ca-s mic si eu si ca mă doare De ce mă strangi asa de rău? Copil ca tine sunt si eu, Si-mi place să mă joc si mie, Si mila trebuie să-ti fie De spaima si de plansul meu! De ce să vrei să mă omori? Ca am si eu părinti ca tine, Si-ar plange mama dupa mine,...

E. Farago, HAI NANI, NANI

Hai nani, nani, Lumina mamii… Să-ti cânt si-n seara asta, lumina mea, să-ti cânt… Dar uite-ncep un cantec si altu-mi vine-n minte, - Si-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte Si plange-asa cum plange cumplitul ast de vant… Hai nani, nani… Să-ti cânt, lumina mamii, si iar incep si iar Cuvintele-si pierd sirul, - ca vezi, în asta seara I-atat de-amarnic cantul ce-l spune vantu-afara, De parca-ar plange-ntregul saracilor amar…...

E. Farago, ÎN ZIUA DE PAŞTI

Toţi copiii azi se îmbracă Cu ce au ei mai frumos Şi părinţii lor le cântă Învierea lui Christos. Şi la masă ciocnesc astăzi Toţi copiii cei cuminţi, Ouă roşii şi pestriţe, Cu iubiţii lor părinţi. Toţi copiii azi sunt darnici Căci ei ştiu că lui Christos, Îi sunt dragi numai copiii Cei cu sufletul milos. Şi copiii buni la suflet, Azi cu bucurie dau, Cozonaci şi ouă roşii La copiii care n-au....

E. Farago, MICUL VÂNĂTOR

Spunea Mihnea catre câine:\ “Tare sint voios, mai Pik! Uite-ti dau un os si piine, C-am să merg cu tata miine Si cu tine merg, mai Pik, Nu-mi mai trebuie nimic; Am o pusca-adevarata, Am si sac de vinator, De s-ar face “miini” odata Să-mi vad pusca incarcata Si să vad si eu cum mor Pasarelele din zbor… Va muri vreuna oare Când oi da cu pusca? - Dar Am să stau să vad cum moare?...

E. Farago, MOTANUL PEDEPSIT

Rândunica e plecată După hrană pentru pui, Cuibu-i singurel sub streşini Şi prin curte nimeni nu-i. Râde sub mustăţi motanul: – Ce noroc! Păcat să-l scap! Iute sus! Dar, poc, o piatră Îl loveşte drept în cap. Trist se tânguie motanul: – Miau şi vai de capul meu. Petrişor îl ia în braţe: – Iartă-mă te rog, căci eu Te-am lovit, şi rău îmi pare, Dar de bieţii puişori Ţie cum nu ţi-a fost milă,...

E. Farago, NELU

Dintr-un rest de prăjituri, Nelu face fărâmituri. Mama-l vede şi-l întreabă: – Iar nu eşti copil de treabă, Nelule, şi-mi faci gunoi? Cum fu vorba între noi? – Vorba noastră? hai să-ţi spun Ca să vezi cum o ţin minte: Să mă fac tot mai cuminte Şi mai harnic şi mai bun! – Şi de ce îmi faci gunoi? – Pentru vorba dintre noi: Eu acum fac fărâmituri Pentru puii rândunicii,...

E. Farago, PEDEAPSA MÂŢEI

– I-auzi, draga mea păpuşă, Zgârâie mâţa la uşă! Dar eu nu-i deschid deloc, Că sunt supărată foc. A furat iar, ca o hoaţă, Un întreg picior de raţă, Şi-apoi, după ce i-a ros Toată carnea, pân-la os, A dus osul, binişor, În coteţul lui Azor. Ca pe el să-l bănuim Şi să nu îl mai iubim Şi acum n-o bat, n-o cert, Dar nu vreau deloc s-o iert. Deşi încă o iubesc,...

E. Farago, PUIŞORUL MOŢAT

Puii mamii, pui, pui, pui, Are cloşca şapte pui: Cinci pestriţi, unul bălţat, Numai unul e moţat Şi curat şi încălţat. – Spune-mi, puiule, şi mie De ce-ţi face numai ţie Mama ta, ciorapi şi ghete, Şi îţi leagă moţ în plete? Oare frăţiorii tăi Sunt aşa de proşti şi răi, Sau că poate mama ta O fi leneşă, ori rea? Spune puiul: – Mama mea Nu-i nici leneşă, nici rea,...

E. Farago, RÂNDUNEA UŞOARĂ-N ZBOR

Rândunea uşoară-n zbor, Crainic primăverilor, Săgetând văzduhul treci Unde-ai fost şi unde pleci? De n-ai cuib şi-ţi cauţi loc, Purtătoareo de noroc, Ia-ţi tovarăş la zburat Gândul meu înlăcrimat, Şi te du cu el mereu Până-ţi da de satul meu, Până-ţi da de cel bordei Unde plâng părinţii mei. Colo-n coperişul lor Să-ţi faci leagăn puilor, Şi să spui bătrânilor Că pustiul meu de trai E ca mugurul ce-l tai...

E. Farago, RÂNDUNICA

Un băiat şi-o fată mică Stau privind o rândunică, Şi băiatu’ spune: – Mult Îmi place să le-ascult, Ciripind, pe rândunele, Şi pe alte păsărele, Şi mi-aş da ce am mai bun Să pot şti şi eu ce spun. Rândunica îl priveşte Şi cu dragoste-i vorbeşte: – Să-ţi spun eu dacă doreşti, Drag copil ce ne iubeşti: Dimineaţa, noi, din toate Păsările-ntâi sculate, Ne-nchinăm spre răsărit, Ciripind: ţzrr… bvidevit… Şi apoi încep codroşii,...

E. Farago, SFATUL DEGETELOR

Spune degetul cel mare Către-arătător, Spune degetul cel mare – N-am fărâmă de mâncare, Frate-arătător! Spune, către mijlociul, Cel arătător, Spune-arătătorul: – Frate, Nu mai sunt deloc bucate, Şi de foame mor! Se apleacă mijlociul Către inelar, Şi îi spune-atâta numai: – Ce e de făcut acuma, Frate inelar? Leneş cată inelarul Către ei, şi-apoi, Cam în silă, le răspunde: – Ce să faci când nu-i de unde? Vom răbda şi noi!...