Cu o prajina mare,
          Taranul gaste de vanzare
          Mana la targ,
          Si drept sa zic:
In cardul gastelor, spre buna indemnare,
Grabind la zi de targ, batea ades cam tare.
(Dar unde de castig sau paguba s-atinge,
Nu numai gastele, si omenirea plange.)
Eu nu vinovatesc taranu nicidecum;
Iar gastele altfel aceasta judeca
Si, intalnindu-se c-un trecator pe drum,
          Asa striga:
- "A! Ce necaz, ce osandire!
Asupra gastelor ce cruda prigonire!
Priveste, un taran cum bate joc de noi;
De asta-noapte el ne mana denapoi.
Lui, nataraului, nu-i trece nici prin minte,
Ca are datorie a ne arata cinste;
Caci noi ne tragem drept din neamul cel slavit,
Ce Capitolia din Rom' a izbavit!
Romanii, multumiti, au pus si sarbatoare,
Pentru asa a lor prea vrednica urmare."
          - "Si voi tot cu aceasta vreti
          A lumii slava sa aveti?"
          A zis acel drumet.
          - "Stramosii nostri..." - "Stiu,
Ce fapta vrednica voi ati facut in lume?"
          - "Nimica, insa noi ...
          - "Ca numai de fripturi voi
          Sunteti si bune.
Lasati dar pe stramosi in pace:
Cu fapta e cinstit acel care o face."

Aceasta fabula a lamuri se poate,
Dar gastele sa nu se-ntarte.



Donici Alexandru >> BIOGRAFIE

Donici >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)