Zeci de Poezii despre Mamă, de autori celebri. În literatura română, poeții şi-au risipit din belșug metaforele spre a înveșnici chipul mamei. Nu există pe lume scriitor care să nu fi scris măcar o dată câteva rânduri despre mamă. De la poveștile şi baladele străvechi până la literatura de autor din spațiul românesc, găsim înfățișări ale mamei în diferite ipostaze şi creionări.

  • Mama, cea mai dragă ființă pentru fiecare dintre noi. Iubirea mamei este atât de mare încât nu se descrie și nu se măsoară.
  • Este dar dumnezeiesc pe care-l primim câtă vreme este în viață.
  • Pentru cei mai mulți, mama este modelul femeii perfecte, plină de bunătate, gingășie și sfințenie.
Mama este un personaj fabulos: Frumoasă, bună, harnică, dreaptă, vitează, hotărâtă.

Inspirate din poezii despre Mamă, cântecele demonstrează și ele, încă o dată, frumusețea graiului românesc. Chipul mamei e "zugrăvit" în cânt de Maria Tănase, Maria Ciobanu, Florica Bradu, Maria Lătăreţu, Ioana Radu, Anastasia Lazariuc, Ion Aldea-Teodorovici, Benone Sinulescu, Ileana Sărăroiu, Ion Dolănescu, Margareta Clipa, Nineta Popa, Maria Cornescu, Maria Dragomiroiu, Valeria Peter Predescu, Floarea Calotă, etc. 

Ce poate fi mai emoționant decât cântecul tainic, duios, îngânat de mame pruncilor lor? Cine are grijă să le fie alături copiilor în momentele cele mai grele, dându-le forța de a birui? Câte mame n-au rămas plângând în poartă, cu băsmăluța la gură, privindu-şi copilul cum se îndepărtează, urmând chemarea destinului în cine știe ce colț de lume?

Vine însă o zi în care imaginea ființei care ne-a dat viață ne rămâne doar în fotografii, iar chipul ei ne apare din când în când în vis. E legea firii. Când timpul nu mai are răbdare, mama pornește în cea din urmă călătorie, lăsând în urmă un mare dor: dorul de mamă.



TOȚI AUTORII >> de poezii despre Mamă, index alfabetic:




CELE MAI CITITE >> 20 de poezii despre Mamă :





INDEX DE POEZII SELECTATE >> din fiecare autor :




Ioan ALEXANDRU poezii despre Mama:




Tudor ARGHEZI poezii despre Mama:




George COȘBUC poezii despre Mama:




Nichifor CRAINIC poezii despre Mama:




Mihai EMINESCU poezii despre Mama:




Elena FARAGO poezii despre Mama:




Octavian GOGA poezii despre Mama:




Nicolae LABIȘ poezii despre Mama:




Alexei MATEEVICI poezii despre Mama:




Vasile MILITARU poezii despre Mama:




Adrian PĂUNESCU poezii despre Mama:




Nichita STĂNESCU poezii despre Mama:




George TOPÂRCEANU poezii despre Mama:




Grigore VIERU poezii despre Mama:




PRIMA STROFĂ >> din fiecare poezie:


Această lună lină

Această Lună lină
De nu va răsări -
În locu-i răsări-va
Lin chipul maică-mi.
Acest, o, glas al mierlei
Pe ram de va muti, 


Adevăratul fiu

Din câți copii tot crezi că ai matale
Prea bună maică, spune-mi care-ţi este
Adevăratul fiu a cărui mamă


Așa o știm

Așa o știm, așa e mama:
Se mulțumește cu puțin
Hrănindu-se mai mult cu pâinea
Răbdării, dorului divin.
...


Autobiografica

Mama mea viata-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singurei eram in casa
Ploi cu grindina când bat.
Mama mea viata-ntreaga, 


Buzele Mamei

Iar buzele tale sunt, mamă, 
O rană tăcută mereu, 
Mereu presurată cu țărna
Mormântului tatălui meu.
...


Cântec de leagăn pentru mama

Dormi-adormi, măicuță dragă, 
Dorm nepoții tăi de fraga, 
Dorm si blidele spălate, 
Dorm si rufele curate;


Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.


Cea mai scumpă de pe lume

Spune-mi care mamă-anume
Cea mai scumpă e pe lume?

Puii toți au zis de păsări,
Zarzării au zis de zarzări,
...


Chipul tău, mamă

Chipul tău, mamă, 
Ca o mie
De privighetori rănite, 
Ochii tăi
În care s-au întâmplat
Toate
Câte se pot întâmpla


Cuvântul MAMA

Pruncii îl zuruie.
Bătrânii îl visează.
Bolnavii îl șoptesc.
Mutii îl gândesc.
Fricoșii îl strigă.
Orfanii îl lacrima.


De Unde

De unde stii, mama, 
Cum aratai tanara, 
Cand nu ti-ai intiparit
Pe nici o poza chipul;
Cand nu te-ai uitat
In oglinda nicicand;


De ziua mamei

Eu nu sunt destul de mare
Ca sa pot să-nvăț măcar,
De pe carte, o urare,
Și nu sunt destul de mare
Ca să-ți dau un dar.


Departe

Vezi luna-n cingătoarea
Aprinsei bolţi albastre,
Argintul ei tiveşte
Şi pragul casei noastre.

Şi uite,-n clipa asta


Făptura Mamei

Ușoară, maică, ușoară, 
C-ai putea să mergi călcând
Pe semințele ce zboară
Între ceruri și pământ.
...


Furtuna

Nimeni n-a rămas în stradă. 
Norii negri vin grămadă. 
Zboară frunzele uscate
În văzduh împrăştiate
...


Ghicitoare fără Sfârșit

Ce izvor
Se ia după om?
Glasul mamei.

Ce e dulce
Si nu se aduce?
Buzele mamei.

Care spice cresc
Cu vârful in jos?
...


Mă rog de tine

Ma rog de tine, ploaie, 
Când zbori către planete, 
Stropește gura mamei
Si-o apară de sete.

Ma rog de tine, codru


Măicuța

Se aduna flori si stele
Pe sub seara
In jurul măicuței mele, 
Pe sub seara.
Si intreaba toate cele
Pe sub seara
...


Mâinile mamei

Când m-am născut, pe frunte eu
Aveam coroana-mparateasca:
A mamei mana părintească, 
A mamei mana părintească.


Mama

Măicuţă scumpă-aş vrea în jurul tău
Să fac un ţarc de milă şi lumină
Să bat în aur palid chipul tău


Mama

A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu mulă. carte”!
...


Mama

Mama a trecut printre plumbi, 
ducând la sân ceva nevăzut.
Peste râul albastru, 
mama printre plumbi a trecut.


Mama

Te-am zămislit eu cu iubire, 
Cu drag în mine te-am purtat
Şi de la Domnul fericire
Eu cu plânsoare ţi-am rugat.


Mama

În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale, 
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale. 
Pe malul apei se-mpletesc


Mama

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai albit.


Mama

E plin în jur de noi muzeul,
si pare-un templu minunat,
in care mii de robi ai vieții
Vin sa se spele de păcat.


Mama

Foicică dulce poamă
Toată lumea are mamă, 
Melcul, iedul, ursulică, 
Puiul cel de rândunică.

Fuge noaptea şi dispare


Mamă de departe

Lângă lacul larg-înfiorat şi pal,
Te-am văzut în toamnă rămânând pe mal,
Profilată trist pe cerul sângeriu,


Mama în câmp

Peste dealul de-aramă
Curge soare-n asfințit.
„Odihnește, mamă, -
Pot rosti, în sfârșit.

Mai trăiește-n mine,


Mama în casa noastră

Ne supărăm pe ea
Ca nu vede bine
Atunci când
Strica paharul
De cristal.
Ne supărăm pe ea
Ca nu vede bine
Atunci când in loc de pâine smolita


Mama mea și soldatul ei

Nu, nu, nu,
striga in dureri mama mea, născându-ma
nu, nu, nu,
striga ea născându-ma;
viata nu c pentru ucidere


Mama și feciorul

Maică, nu mai osteni, 
Ca avem cu ce trăi, 
Am si casa si bănuți, 
Eu, nu tu sa ma ajuți.
Maica, nu mai sunt copil, 


Mamă, de-ai fi o stea

Mamă, de-ai fi o stea-n cer lină,
Te-aș găsi după lumină,
Rostire-aș spre fața ta:
“Când dormi, maică, dumneata?”


MAMĂ, tu ești ...

Mama, 
Tu ești patria mea!
Creștetul tău
Vârful muntelui
Acoperit cu nea.
Ochii tai
Mari albastre.
Palmele tale
...


Mamei

Întors teafăr dintr-un lung război
As veni la tine întâi și întâi
Ori sosind din cosmos înapoi
As veni la tine întâi și întâi


Mi-e dor de tine, mamă

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o seamă, 
Mi-e dor de-a ta privire, 
Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuța mea: gradină


Mica baladă

Pe mine
ma iubeau toate femeile.
Ma simteam puternic si sigur.

Ca Mesterul Manole, 
am cutezat
sa ridic o constructie


Motiv popular ucrainean

Nu mai e măicuța
Frunzele cobor.
Singurei, copiii
Nu mai pot de dor.

Si-au purces sa cate
Un zugrăvitor, 
Care sa le-ntoarcă


Nopțile mamei

Te chinuie nesomnul, 
Durerea in oase.
Ai aprinde lumina
Si-ai coase.
Dar dorm
Doamna si domnul.
Un glas tămăduitor


O scrisoare de la Muselim-Selo

Măicuţă dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt şi vreme grea,
Şi-Anton al Anei zace
De patru luni, şi-i slab şi tras,


O, mamă ...

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt


Pace

Luna-şi picură argintul,
Tremurându-l pe fereastră;
Vede-atâta împăcare
Străjuind căsuţa noastră.

Lângă pat, zâmbind, stă mama,


Părul mamei

Câte case ai dat tu, mamă, 
Cu var si cu lut!
Albește in parul tău, mama, 
Varul acel de demult.

Cat am plâns eu


Pe drum Alb, pe drum Verde

Pe drum alb, înzăpezit, 
Pleacă mama.
Pe drum verde, înverzit, 
Vine draga.

S-o petrec pe cea plecând
Pe drum alb?!


Piatra

Iată o piatră
Care pe nimeni
Nu a lovit.

Ea sta neclintită aici
Pe mormânt.
Pe mormântul tău, 
Mamă.

Cucernic o îmbrățișez


Primul cer

Cum as putea cândva, măicuță, 
Cum as putea a te uita
Când primul cer văzut de mine
Sunt ochii tai, privirea ta, 


Privind-o, mama mea

Cadea peste aceasta femeie iubita 
timpul tot trait de mine,
o lumina pe aceasta femeie iubita 
traitul timp de mine.


Puișorii

- Pui golași cum stați în cuiburi
Fără plăpumioare ?
- Ne’nvelim cu ale mamei
Calde aripioare

- Dar când mama nu-i acasa


Răsună toaca ...

Rasuna toaca de utrina
In pacea unei nopti tarzii
Si, rand pe rand, cate-un opait
S-aprinde-n mutele chilii...
De glasul ei tresai pe perna, 


Ruga mamei

Sa-mi plec genunchii iara, 
Sa-ti spun iar ce ma doare
Preasfanta nascatoare
Si pururea fecioara! 
Cu ochiul tau din ceruri, 


Rugăciunea unei mame

Copilaşi din lumea toată,
Ştiti voi cum se roagă mama
La icoană-n orice seară?
Nu ştiti?-Sigur, n-aţi luat seama


Scrisoare mamei

În munţii noştri astăzi zăpezile torc leneş,
Izvoarele îngheaţă în clinchete subţiri,
Şi caprele de munte nervoase prin poiene-şi


Spre Chipul Tău

Departe nu alerg ca râul, 
Căci cine uita se destramă.

Cu roua spicului sub pleoape
Ma-ntorc spre ce mi-e sfânt si-aproape:


Tu ești un geniu

Tu n-ai asemănare
În cele pământești.
Născând, tu ești un geniu, 
Un geniu, mamă, eşti.
Tu ești zămislitoarea, 


Tu, iarbă, tot ai mamă?

Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă:
Atunci când înverzești, 
De ea îţi amintești.

Tu, floare, tot ai mamă?


Una este mama

Dintre toate ce-s în lume
Cea mai scumpă-i mama
Cel dintâi cuvânt pe lume
Ce-l rostim e mama.

Munţi şi văi se mai pot naşte


Versuri albe

Nu poți să smulgi din aer
Al mierlei cântec spus.
De vorba mamei gura-mi
S-o depărtezi nu poţi.

Nu poți din ape smulge