Uite-o, în ropot de ploi,
La braț cu vântul zălud,
Trecând printer arborii goi
Zburlită și cu părul ud.

E dată strident cu fard
Sub frigurii stropilor reci,
Iar fruntea și tălpile-I ard
În frunzele de pe poteci.

Și de frumoasă ce-i
În ruptul veșmânt al ei,
Ne place să știm că ni-i
Părtașa iubirii târzii,
Părtașa celui crâncen dor
Răscolitor.

DOAMNA TOAMNĂ poezie - de Liviu Deleanu